De ce iubesc eu Dubaiul?

In primul rand pentru ca e soare si cald mai tot timpul anului. Desi mi se mai face cateodata dor de zapada si de aerul curat de acasa, cand imi aduc aminte cum imi inghetau picioarele dupa 5 minute de stat pe loc si cum ma infofoleam iarna de abia ma puteam misca, imi trece de urgenta dorul.
Apoi, am marea langa mine, si eu iubesc marea. Desi nu merg foarte des la plaja, faptul ca stiu ca o pot face oricand, ca pot sa ma balacesc cand am eu chef, ma face sa ma simt bine.
Imi plac pietele de aici. De la condimente pana la aur, totul e negociabil. Am descris intr-un alt post cum negociez cu vanzatorii de la piata de legume si fructe. In acelasi fel se procedeaza in toate pietele. Nu te lasi pana nu obtii macar 35-40% reducere fata de pretul exprimat initial.
Imi place ca exista locuri dedicate femeilor in autobuze. Daca sunt barbati asezati pe aceste locuri ii pot pofti sa se ridice, in cazul in care nu-i pofteste soferul. Si chiar am facut-o de cateva ori si s-au ridicat fara sa comenteze. In metrou nici nu se permite accesul barbatilor in sectiunea dedicata femeilor.
Imi plac autostrazile si faptul ca fac o naveta de 80km in 45 de minute. In Romania o naveta de 80 km este imposibila.
Imi place ca vad cum se ridica orasul asta sub ochii mei. Am vazut cu ochii mei cum s-a construit metroul, cum s-a construit Burj Dubai, cum zone care acum 5 ani erau desert s-au transformat in cartiere rezidentiale de lux.
Imi place faptul ca, fiind femeie, am parte de tratament preferential in institutiile guvernamentale. Adica nu stau la coada mai pe nicaieri, ma cheama in fata functionarii de la ghiseu. Si de cateva ori m-am dus eu sa rezolv diferite chestii oficiale tocmai din acest motiv; daca s-ar fi dus sotul, ar fi stat cateva ore la coada. Eu am rezolvat in 5 minute.
Imi place ca aici ma simt mult mai in siguranta decat in Romania. Aici poti sa lasi masina cu cheile in contact fara probleme; si daca te intorci peste 3 ore tot acolo o gasesti. Aici nu ma tem ca-mi taie vreunul geanta in autobuz, cat ar fi de aglomerat si nu ma tem sa merg de una singura prin oras la 11-12 noaptea. Se mai intampla si aici diverse chestii ce tin de competenta politiei, dar hai s-o spun asa: aici Stirile de la ora 5 ar dura maxim 10 minute.
Si nu in ultimul rand, e vorba de partea financiara. De aici imi permit sa ma duc o data pe an in Romania. Din Romania nu mi-as fi permis sa vin o data pe an aici.

Parinti

Desi sunt de aproape 5 ani in Dubai, nu contenesc a ma minuna de iresponsabilitatea parintilor de pe aici.
Se pare ca n-au aflat ca s-au inventat scaunele de masina pentru copiii mici, si-i tin in brate, fie mamica pe locul din dreapta, fie chiar soferul. Daca sunt mai marisori, 3-4 ani si mai mult, ii lasa sa zburde in voie prin masina sau sa iasa pe jumatate pe fereastra sau prin trapa. Si la cate accidente sunt pe sosele si la cat de haotic se circula zic eu ca ar trebui sa fie un pic mai prudenti.
Apoi, am vazut de multe ori parinti cu copii mici la food court, in mall-uri, hranindu-i cu cartofi prajiti plini de ulei, cu burgeri, si cu alte tampenii pe care eu ca adult incerc sa le evit cat se poate. Stiu ca e mai simplu sa-ti duci copilul la food court si sa-i dai sa manance din portia ta decat sa-i pregatesti acasa o papica buna si proaspata, dar oare chiar nu realizeaza cat rau fac propriilor copii?
Am vazut parinti stand la povesti nestingheriti pe terase, in timp ce copiii alergau de zor printre mese, deranjand clientii. Intr-un final cand isi aduceau aminte de plozi, erau disperati ca nu-i mai vedeau si incepeau sa-i caute. Se gasea mai mereu cate un client amabil care sa le arate parintilor pe unde alearga plozii lor.
Cand ma mai prinde pe mine 10.30-11pm in oras vad mereu parinti cu copii mici prin mall-uri, la food court etc. Si mereu ma intreb ce cauta copilul ala in oras la ora aia, cand ar trebui sa fie in patutul lui, dormind linistit. Am vazut asemenea parinti cu copii mici in Global Village (un fel de balci international), zgomotos si aglomerat, pe la 11 seara.
Si chestia care m-a socat cel mai tare: parinti cu copii mici in carucioare pe la 12 noaptea la shisha. Chiar daca sunt terase shisha, totusi fumul este destul de gros, si este la fel de periculos pentru un copil ca si fumul de tigara.
Oare sunt eu dusa cu pluta ca nu sunt de acord cu toate lucrurile astea, care lor li se par normale? Mamicilor care ma cititi, voi ce ziceti?

Shopping in Karama

Vineri seara am fost in Karama, raiul produselor falsificate. Gasesti acolo orice. De la DVD-uri si jocuri, pana la ceasuri "Rolex" si pantofi "Jimmy Choo".
Eu personal urasc locul, pentru ca vanzatorii sunt destul de agresivi, stau in fata magazinelor si se agata de tine ca raia capreasca. Sar pe tine cate 3-4 odata si nu mai scapi de ei, chiar daca ii ignori.
"Madam, here, here, copy bags, copy watches, perfumes" din toate partile. Unii te mai si bat pe umar sau te ating pe brat, ceea ce e chiar suparator. Iar daca mai esti cu cineva nu auzi ce spune partenerul de cumparaturi de gura vanzatorilor. Pe parcursul plimbarii l-am poftit pe unul dintre comerciantii astia sa-si tina gura, ca-mi striga in ureche ca el are cele mai ieftine si mai bune copii de nu stiu ce si ma exaspera.
In plimbarea mea de vineri, am insotit doua doamne boliviene, Noni si Patricia, tare dragute, venite in vacanta, si dornice sa se laude in fata prietenilor de acasa cu achizitiile lor "de firma" din Dubai. Mi s-a parut cam snoaba ideea, dar in fine, treaba lor.
Ce m-a surprins insa la aceasta piata de falsuri a fost faptul ca totul se vindea la vedere, se striga in gura mare, desi am citit prin ziare acum ceva vreme ca politia si-a facut un obicei din a face raiduri in zona si a inchide magazinele cu falsuri.
Acum 5 ani cand am venit eu in Dubai, exista piata din Karama, dar magazinele erau pline de produse chinezesti de proasta calitate, iar vanzatorii te intrebau pe sest daca vrei o geanta sau un ceas de firma. Daca ziceai da, te duceau undeva deasupra magazinului, sau in spate, intr-o camaruta mica, fara ferestre sau cu ferestrele acoperite si acolo avea loc tranzactia.
Insa am vazut si acum una dintre aceste camarute. Am urcat deasupra magazinului, am vazut o camera, apoi vanzatorul ne-a condus in a doua. Cand a vazut ca nu ne place nimic nici din a doua camera ne-a spus ca mai are modele si am vazut cum unul dintre rafturile cu genti se misca si dezvaluie inca o camera in spatele lui. Deja ma simteam ca in filmele cu Al Capone. Nimic interesant nici aici, dar la iesire am observat ca erau 3 (trei) incuietori electronice pe raftul-usa. L-am intrebat pe indian de ce are nevoie de 3 incuietori performante pentru a pazi cateva zeci de genti ieftine si a inceput sa dea din cap cum numai indienii stiu si sa ranjeasca.
Parerea mea este ca afacerea indianului nostru consta in mult mai mult decat vanzarea de genti, portofele si ceasuri ieftine.........

Dubai Shopping Festival

H&M din Mall of Emirates Dubai are reduceri uriase: o bluza, de la 109 dhs (aprox. 30 usd) la 139 dhs (36 usd).
Un produs pe care saptamana trecuta eu l-am luat cu 5 dhs, saptaman asta era 9 dhs.
Am luat un pulover bleumarin cu 35 dhs, acelasi model de pulover, luat de pe acelasi raft (unde scria maaaaaaaaaare 50% reduceri) , dar pe roz era 75 dhs.
Mi-a spus o colega: anul trecut si-a luat cizme inainte de Shopping Festival cu 250 dhs. Cand a inceput Festivalul, a intrat din intamplare in acelasi magazin si a vazut aceleasi cizme cu eticheta: inainte: 450 dhs, acum: 250 dhs, adica reducere=0.
Asa ca nu numai in Romania reducerile sunt o maaaaaaaaaaare pacaleala.

Totusi sunt si reduceri pe bune: mi-am luat 2 costume de baie din Debenhams, unul Speedo si unul Debenhams, cu 45 dhs bucata, de la 200 dhs bucata. Me happy........

Jurnalul pisicii

Cea de-a 983–a zi a captivitatii mele!

Rapitorii mei continua sa ma tachineze cu diverse obiecte zdranganitoare. Ei iau o cina imbelsugata cu carne proaspata in timp ce mie si celorlalti colegi de captivitate ne dau un fel de tocatura de crantanele uscate.
Cu toate ca mi-am exprimat dispretul pentru un astfel de regim, destul de clar, zic eu, trebuie totusi sa mananc ceva ca sa ma tina puterile.

Singurul lucru care ma tine in viata este gandul la evadare. Incercand sa ii dezgust, am vomitat iar pe covor. Azi am decapitat un soarece si i-am lasat corpul fara cap la picioarele lor. Am sperat ca gestul asta le va semana teama in suflete, din moment ce mi-am demonstrat capacitatile in felul asta. Oricum de-abia au scos cateva comentarii despre "ce mare vanator" as fi. Ai naibii!

Seara trecuta a avut loc un fel de intalnire cu niste complici de-ai lor. Pe perioada evenimentului am fost dusa intr-o incapere si inchisa singura acolo. Chiar si asa puteam sa aud zgomotele si sa miros mancarea.
Am auzit ca izolarea mea se datora puterii "alergiilor". Trebuie sa aflu mai multe despre astea si sa le folosesc in avantajul meu.

Astazi aproape am reusit sa asasinez unul dintre calaii mei invartindu-ma printre picioarele lui in timp ce se plimba. Maine incerc din nou, dar cand se va afla in capul scarilor!

Sunt convinsa ca ceilalti prizonieri de aici sunt turnatori si spioni. Cainele are regim special - i se da drumul afara regulat si pare a fi mai mult decat doritor sa se intoarca.
Clar ca e retardat!
Pasarea din colivie trebuie sa fie vreun informator. O tot observ comunicand cu garzile regulat.
Sunt sigura ca imi raporteaza fiecare miscare.
Cei care ma tin captiva i-au aranjat o celula mai sigura pentru ea, agatata undeva sus, deci e protejata. Deocamdata.

Sursa: animale.ro

WTF?

De ce naiba ne merg toate pe dos? De cand ne-am casatorit, acum aproape 3 ani, am incercat de nu mai stiu cate ori sa ne luam casa aici, ca nu mi-e frica de credit bancar si aici e (era) mult mai usor de obtinut decat in Romania. Iar de strans bani cash ca ne luam ceva in Romania, forget it. Imposibil. Asa ca am apelat la banci. Si ba a fost aprobat dosarul DUPA ce constructorul a marit pretul cu vreo 15-20% si nu ne-am mai incadrat, ba ne-a spus ca nu iau in considerare salariul sotului ca este prea mic, iar salariul meu nu-mi permitea sa imprumut suma de care aveam nevoie, ba am cerut ajutorul socrilor pentru un avans si n-au vrut sa ne ajute, ba am incercat varianta lease to own (platesc chirie in fiecare luna, dar cand suma chiriilor lunare este egala cu pretul de vanzare a apartamentului este al meu) si n-a mers nimic. Am zis, ok, poate nu e timpul acuma sa avem casa noastra.
In 2007, la 2 luni dupa ce ne-am luat masina, am avut un accident destul de urat, care a bulit tare de tot roata din dreapta fata. A dus-o la reparat, a platit asigurarea si am zis ca toate-s bune si frumoase. Dar in ultima vreme, cred ca de vreun an de zile, tot la 3-4 luni schimbam cauciucuri. Pentru ca se distrug pur si simplu. Dupa vreo 20-30000 de km se distrug cauciucurile. Si nu cumpara ciurucuri chinezesti, cumpara numai cauciucuri bune, de performanta. Si inainte sa plece, am avut aceeasi problema cu un cauciuc distrus, si a dus masina la verificat. Si a aflat ca de fapt si roata din dreapta spate a fost afectata de accident, dar nu vizibil, ca roata din fata, iar desteptii de la service nu au verificat-o. In timp, defectiunea s-a agravat si acuma distruge cauciucurile (e o chestie cu aliniamentul rotilor si unghiul de fuga, mi-a trimis el o chestie de pe net, dar n-am inteles mare lucru). Si reparatia asta costa si ea o gramada de bani si acuma nu mai plateste asigurarea ca nu mai are motiv.
Anul trecut in primavara sotul si-a schimbat slujba. Si pentru ca noul angajator sa-i poata face viza, avea nevoie de o hartie de la vechiul angajator, pe care i-au dat-o, dar numai dupa ce a facut un drum in Romania si a petrecut acolo vreo 2 saptamani (desi pe ei nu-i costa nimic si nu aveau nici un motiv sa nu i-o dea). A venit, primit hartia si s-a dus iar in romania pana i-au facut viza ceilalti. Toate astea = o groaza de bani tocati.
S-a intors, a inceput lucrul la firma noua si acolo alta bomba: firma a trebuit sa plateasca nu stiu ce penalizare la emigrari pentru el si i-au imputat lui banii aia, desi in mod normal nu trebuia, ca firma angajatoare suporta toate cheltuielile cu recrutarea personalului. In fine, am platit banii aia si dupa ceva vreme a constatat ca tot ce i-au spus la interviu fusese apa de ploaie, toate promisiunile minciuni si a vrut sa plece. A stat pana in noiembrie, cand a avut un scandal mosntru cu ei, dupa ce i-au cerut sa repare o masina a firmei pe banii lui, desi nu el o folosise, si l-au dat afara. Am zis, ok, shit happens, important este sa iesim din acest shit. I-au dat hartia de care avea nevoie la emigrari, i-au spus ca nu-i anuleaza viza pana nu-si gaseste alta slujba si s-au despartit in termeni neasteptat de buni.
A venit la firma unde lucrez eu, ca agent imobiliar pe baza de comision. La slujba asta si la modalitatea asta de plata este un dezavantaj foarte mare si un avantaj la fel de mare. Avantajul este ca venitul este nelimitat, poti castiga 50.000 usd intr-o luna. Dezavantajul este ca venitul nu este constant, deci nu-mi pot baza calculele lunare pe venitul lui. Si daca inainte de criza fiecare agent avea dreptul la un fel de alocatie, daca nu incheia nici o afacere intr-o luna, acuma nu mai este disponibila nici facilitatea asta, ca de, inca e criza. Deci practic suntem intr-un salariu, al meu. Din fericire salariul meu poate acoperi toate cheltuielile, dar fara sa pun nimic deoparte. Imediat dupa anul nou, firma mea a inceput procedura de obtinere a vizei si nu i-a fost aprobata viza pentru ca pasportul lui avea mai putin de 6 luni valabilitate. Desi ne asteptam, tot a venit ca o lovitura si m-am necajit tare de tot. Prostia a facut-o pe de o parte angajatorul anterior care i-a anulat viza la aproape o luna dupa ce l-au concediat si pe de alta parte el, sotul meu, care nu i-a batut pe aia la cap sa-i anuleze viza mai repede dupa ce si-a gasit de lucru.
Si a trebuit sa plece din nou in romania, sa schimbe pasaportul. Si-a facut pasaport la urgenta, mi-a trimis copia imediat iar eu am dat-o mai departe persoanei care se ocupa de vize. Dar era joi si Alteta Sa, printul PRO nu a avut chef sa se duca atunci sa ia semnaturile necesare si sa depuna cererea la emigrari. A depus-o numai luni si azi am aflat ca a fost respinsa. De data asta nu stiu de ce, o sa aflam numai cand vin documentele de la imigrari, probabil duminica. Asta inseamna ca Alteta Sa PRO-ul n-o sa depuna din nou cererea decat pe luni, in cel mai fericit caz. Si cum procesarea vizei dureaza cateva zile, probabil omul meu va trebui sa schimbe biletul de avion, ca are returul joi, pe 28, si ma indoiesc ca va putea sa se intoarca joi. Si asta inseamna cel putin 100 usd dati de pomana Taromului.
Cum dracu sa nu te apuce disperarea cand vezi ca nimic nu-ti iese asa cum vrei?

Spre implinirea unui vis (2)

Si a venit data de 24 octombrie, cand au fost antrenamentele pentru cursele GP 2 Asia.
Am ajuns la Marshal Village si am avut primul soc. Am fost cazati intr-o tabara de muncitori, in niste casute portabile, nicidecum in hotel, asa cum ne asteptam noi. Conditiile erau departe de a fi grozave, dar m-am bucurat ca macar asternuturile erau noi si aveam apa calda. Am avut bufet suedez la cina, mancare variata, salate multe, feluri mai ales arabesti si indiene, dar se putea gasi cate ceva comestibil pentru toate gusturile.
A doua zi dimineata, dupa micul dejun, imbarcarea in autocare in functie de numarul postului si pe pista cu noi. Acolo au inceput adevaratele probleme: posturile de marshal erau dezastru: ba nu functiona toaleta, ba nu era umbrela, desi batea soarele toata ziua, ba nu aveau apa si diverse alte probleme.
Apoi, pe la 9, am aflat ca tantile responsabile cu pranzul oamenilor au reusit cumva sa traverseze pista si au ramas blocate in interiorul circuitului si nu avea cine sa imparta mancarea oamenilor. Si ne-am pus noi, cei de la administratie, cu 2 camionete, sa ridicam pachetele cu mancare si sa mergem din post in post si sa le impartim. Mancare putina si proasta, cate un sandvich cu pui, vita sau ton, fara nici un gust, un fruct, o sticla de apa si o ciocolata cu gust de..... orice altceva dar nu de ciocolata.
A trecut cumva ziua asta si a doua zi am luat-o de la capat cu probleme in posturi, toalete necuratate, oameni care si-au schimbat postul pentru ca prietenul X era in alt post si au vrut sa fie impreuna, oameni care si-au luat jucariile si au plecat, ca ei nu rezista sa stea toata ziua in picioare in caldura si zgomot infernal. De data asta tantile de la marshal welfare au reusit sa nu mai traverseze pista si si-au facut treaba.
Pentru mine insa a fost o zi grozava. Spre dupa-masa am zis ca plec la o plimbare si am luat unul dintre baieti cu mine. Ne-am plimbat prin pit-lane, am vazut membrii echipelor F1 cum incepeau sa despacheteze echipamentele, am vizitat cladirea administrativa de la parter pana la acoperis, si am urcat in Shams Tower, turnul construit la primul viraj, destinat oficialitatilor, de unde se vede aproape tot circuitul. Am facut poze, dar din pacate cele pe care le-am primit eu au fost corupte si nu se vedea nimic. Am avut emotii cand am urcat in turn, ca nu stiam daca avem voie sa fim acolo sau nu, dar tipul care era cu mine mi-a zis: "Act confident and official and let me do the talking". Asa am facut, sau cel putin am incercat sa fac. Partea cu vorbitul a fost in exclusivitate a lui (for a change a tacut femeia si a vorbit barbatul :) ), pentru ca eu nu stiu boaba arabeste. Cred ca ne-au ajutat si ecusoanele atarnate de gat, si tricourile YAS MARINA, care chiar ne dadeau un aer oficial. Dar a meritat sa am emotii. Panorama de 360 de grade de pe terasa turnului era splendida. Si-acuma mi-e ciuda de mor ca nu am avut eu camera cu mine, sa fac poze.
Am coborat din turn si am zis sa dam o raita pe la Yas Marina Hotel, sa vedem si pe-acolo despre ce e vorba. Am ajuns, i-am prostit pe cei de la receptie ca vrem sa verificam facilitatile hotelului pentru niste oaspeti foarte importanti si am intrat. Inca nu era deschis oficial publicului, dar ecusoanele care ne-au ajutat sa intram in turn ne-au deschis usile si aici. Si am ajuns in barul de deasupra pistei de concurs. Foarte interesanta ideea, sa stai si sa bei si sa stii ca pe sub tine trec bolizii de F1. Inauntru, suprinzator de liniste si ne-a spus managerul ca sticla ferestrelor este una speciala, cu proprietati fono-izolante. Si ne-au invitat la un cocktail, free of charge. Am facut ochii cat cepele, nu ne credeam urechilor si am intrebat cu ce ocazie. Raspunsul a fost ca se pregateau pentru deschiderea oficiala si faceau un fel de repetitie, sa se asigure ca toate echipamentele functionau cum trebuie si oamenii stiau fiecare ce are de facut. Si am servit cate o bautura gratis. Era destul de tarziu si ziua se apropia de final, altfel am fi stat sa incercam si ceva de mancare, caci totul era gratis in seara aia.
Si s-a terminat si week-endul de antrenament pentru GP 2 Asia. Abia asteptam sa treaca saptamana si sa ne intoarcem la Yas Marina Circuit pentru marele eveniment, Formula 1 Abu Dhabi Grand Prix.