Spre implinirea unui vis (1)

Prin primavara vine un coleg al meu la sotul meu si-l intreaba daca nu vrea sa fie Formula 1 marshal. N-a stiut ce inseamna si ce va trebui sa faca, iar explicatia sumara a fost: nu va trebui sa faci prea multe, dar vei fi acolo, in mijlocul actiunii. A acceptat si asa a inceput totul.
A avut primul training in mai si eu eram verde de invidie. Pana cand i-am invitat la noi pe colegul meu si pe sotia lui, care lucreaza la una din firmele implicate in organizarea acestui eveniment. Si ea m-a intrebat si pe mine daca nu vreu sa merg si eu, sa o ajut pe ea in administratie. Am acceptat pe loc, fara sa ma gandesc prea mult.
Si a venit luna octombrie si a inceput numaratoarea inversa. Am avut primul training pe 3 octombrie, la centrul de presa al circuitului Yas Marina din Abu Dhabi. Am fost primii care am pasit in centrul de presa, abia dat in folosinta. Am fost impresionata de intregul complex, de calitatea lucrarilor, de anvergura lor.
La urmatorul training, pe 10 octombrie, am aflat care si ce vom face. Sotul meu a fost pit lane marshal, iar eu runner (si chiar am alergat). Tot pe 10 octombrie am vazut pentru prima data Race Control Room, camera-suflet a cursei, de unde se urmareste fiecare centimetru de pista si de unde se iau toate deciziile in timpul cursei.
Pe 17 octombrie am avut training la Dubai Autodrom, in zi de curse, sa vedem exact ce fac marshalii si care este rolul lor.
Si pe 24 octombrie am avut botezul focului, antrenamentele pentru GP 2 Asia, pe circuitul Yas Marina.

Ramadan

Suntem in Ramadan, luna sfanta a musulmanilor, in care ei trebuie sa tina post negru de la rasaritul la apusul soarelui. Este luna in care se face apel la musulmani sa-i ajute pe saraci, luna in care se organizeaza campanii se strangere de fonduri pentru organizatiile de caritate, luna in care majoritatea moscheilor organizeaza mese de iftar, gratuit, pe cheltuiala unor persoane particulare sau organizatii caritabile.
Zilele trecute mergand spre casa am avut ocazia sa simtim spiritul Ramadanului, cred ca pentru prima data de cand suntem aici. Mergand spre casa in jurul orei 6, vedem pe marginea soselei cateva masini oprite si un nene care facea semn masinilor care treceau. Am crezut ca s-a produs un accident si am oprit sa vedem daca au nevoie de ajutor. N-am apucat sa coboram din masina ca a venit un nene la noi cu 2 pachetele, fiecare cu cate un croissant, o cutie mica de lapte si cateva curmale, pentru iftar (= masa frugala care se ia dupa apusul soarelui). Am incercat sa refuzam si i-am spus ca nu suntem musulmani si nu postim, el a zis ca nu-i nici o problema si a insistat sa primim pachetele.
Erau de la o organizatie caritabila si imparteau pachete pentru iftar celor care treceau pe sosea si opreau la semnalele lor, indiferent de nationalitatea si religia acestora.

Servicii

Ma duc miercuri la farmacia de langa biroul meu sa-mi iau pilule. Nu le vad pe raft si intreb o farmacista daca sunt pe stoc.
Ea: "Nu sunt, ne pare rau, dar vi le putem aduce maine"
Eu: "Am nevoie de ele astazi, trebuie sa incep o folie noua azi" Pune tipa mana pe telefon, suna la vreo 2 branch-uri si imi spune ca mi le aduce in 10 minute. Ii zic "Ok, vin mai tarziu sa le iau, ca lucrez in zona".
Ea: "Nu e nevoie sa mai veniti, vi le trimitem noi la birou". Deja eram placut surprinsa. Ii intind cardul sa platesc si ea imi spune ca pot sa-i dau banii soferului care imi aduce pastilele. Eu: "Nu am cash, vreau sa platesc acum cu cardul". Ea: "Nici o problema, o sa trimitem soferul cu aparatul pentru carduri, o sa dureze cam 20-30 de minute". Am facut ochii cat cepele. Si-mi zic: stai sa vad daca e chiar asa cum spune ea. Si dupa 20 de minute vine soferul la mine la birou, cu pastilele mele intr-o punguta, cu bonul de casa si cu aparatul pentru carduri, wireless. Nu mi-a venit sa cred si inca ma mai minunez de eficienta oamenilor alora.

La piata

Joia la mine e zi de cumparaturi. Lucrez jumate de zi, e sfarsit de saptamana si imi iau jumatatea si mergem la shopping. De obicei mergem la Carrefour si luam de toate. De data asta n-am luat fructe si legume din Carrefour ca ne-am dus la piata de legume si fructe. E o experienta. Cine vine in vacanta la Dubai, musai sa vada pietele de legume si fructe. Cum cobori din masina iti ies in cale hamalii cu roabe sau carucioare mai mari sau mai mici, si ala pe care il alegi te urmeaza prin piata si-ti cara cumparaturile. Intri in piata propriu-zisa (un fel de cort urias) si sar vanzatorii pe tine, nu scapi de ei ca de raia capreasca. Te imbie cu de toate, fiecare isi lauda marfa, fiecare zice ca are marfa mai buna si pretul mai mic decat vecinul. Nu exista cantare, totul se vinde la lada/cutie/bucata. Preturile "afisate" (spuse de vanzatori cand ii intrebi, ca nu exista nimic scris) sunt in general mai mari decat la Carrefour, dar farmecul pietei este targuiala. Dar targuiala de-aia tiganeasca, frate, nu gluma. Adica cere indianul pe lada de rosii 5 dolari si tu nu te lasi pana nu o scoti macar la 2 dolari jumate. Si poti sa ridici pretentii. Nu-ti plac 2 rosii din lada ca sunt stricate si nu vrea sa le schimbe, nici o problema, vecinul ti le schimba si pe alea verzi, nu numai pe alea stricate.
De cate ori ma duc la piata ma distrez. Ca fiind alba, ma iau indienii de fraiera si au impresia ca-mi pot baga pe gat ce vor ei, la ce pret vor ei. Asta pana deschid gura si incep sa ma cert cu ei. Si cand vad ei ca stiu preturile de pe piata si stiu ce vreau, incep sa ma priveasca cu respect si de obicei obtin preturile pe care le vreau eu. Si uite-asa, joi dupa-masa am dat treij' de dolari si am umplut portbagajul masinii cu de toate: 10kg de rosii, vreo 3 de ceapa verde, vreo 3 de ridichi, mango, portocale, pepeni galbeni si cele mai bune capsuni pe care le-am mancat de cand sunt aici.
Cand sa plecam, vine un nene la masina cu un pepenoi verde cat china si n-am scapat de el pana nu l-am cumparat, la jumate de pret decat ceruse initial.
Bai, imi place sa merg la piata.

Campanie pentru conservarea limbii romane

Navigand azi pe internet am descoperit in blogul unei liceene un banner. Am dat click si m-a directionat spre o pagina care promoveaza scrierea limbii romane cu diacritice si fara prescurtari. Am hotarat sa sustin si eu aceasta campanie pe blogul meu pentru ca ma doare sufletul cand vad cat de maltratata este limba romana. Ma zgarie pe creier cand vad scris shtii in loc de stii, c fci in loc de ce faci si asa mai departe (de buna seama ati prins ideea).
Stateam la un moment dat pe messenger cu o fosta eleva, acum studenta la o facultate buna in Bucuresti, si m-am vazut in situatia de a nu pricepe 75% din ce spunea fata. De ce? Din cauza prescurtarilor absolut aiuritoare pe care le folosea. Am intrebat-o ce e cu limbajul asta, de ce nu foloseste cuvinte intregi, normale, intelese de toata lumea. Mi-a raspuns ca din graba si ca sa nu priceapa parintii ce vorbeste ea cu prietenii.
Si eu folosesc messengerul si vorbesc si cu oameni de varsta mea, dar, cat de grabiti am fi, nu prescurtam cuvintele. Oare suntem depasiti? Am intrat deja in categoria babaciunilor?

Gata cu prostiile

Acum vreo cateva zile, umbland creanga printr-un mall (Mall of Emirates pentru cine cunoaste Dubaiul), am intrat intr-o farmacie care ofera servicii de masurare a BMI, grasimii, tensiunii etc. M-am cantarit si am avut un soc: m-am ingrasat ca o purcica. Nu-i de mirare ca in ultima vreme ma cam strangeau pantalonii.
Si am stat un pic si mi-am analizat obiceiurile culinare din ultima vreme. Concluzia la care am ajuns: dezastru. Croissante, cookies (double chocolate, pe cat posibil), fast food de 2-3 ori pe saptamana, dulciuri cat incape. Si am zis: GATA. Nu ma apuc de nici o dieta, nu am rabdare sa numar calorii, sa calculez indici glicemici si nu concep sa beau numai apa la pranz.
Dar mi-am impus sa fiu mai atenta la ce mananc. Am renuntat la dulciuri, la croissante, la cookies. Mi-am impus sa nu mai mananc fast food. Mai bine salata in loc de burgerul ala cu cartofi prajiti, cat de apetisant ar parea el. Mi-am scos de pe net Workout with Cindy Crawford si m-am apucat de workout. Urmarea: acuma ma dor toti muschii posibili si imposibili, dar asta e semn ca workoutul meu functioneaza. Sper sa ma tina ambitia asta macar pana dau jos 5 kg. Daca se poate si mai mult, cu atat mai bine.

Cum se lucreaza in Dubai

Inainte de sarbatori la mine la birou s-a spart un perete despartitor din sticla. Fara nici un motiv, fara ca cineva sa izbeasca sticla cu ceva, dintr-o data a bubuit si s-a crapat tot.
Azi au venit unii de la firma de design interior sa ia dimensiunile pentru inlocuirea sticlei. In mod normal te-ai astepta sa vina un nene cu o ruleta si un caiet, nu? Adica eu, daca as fi supervarza (supervisor) intr-o astfel de firma as trimite o persoana. Ei bine, nu, au venit 3 (trei) indieni, unul cu ruleta si caietul, unul cu o agenda pe care n-a deschis-o si al treilea cu mainile in buzunar. Cel cu ruleta s-a dus si a masurat, ceilalti au stat in receptie degeaba. Ei au plecat si eu am ramas intrebandu-ma la ce dracu trebuie 3 oameni (dintre care 2 stau degeaba) ca sa masoare o rama?

Revin cu o completare: la o ora dupa ce prima echipa a venit sa masoare rama, a mai venit o echipa, de data asta formata din 2 indieni, care habar n-avea ca mai fusese cineva pentru aceeasi treaba. Unul intindea ruleta, si celalalt citea dimensiunea. N-am vazut pe nici unul sa scrie, oare au asa o memorie extraordinara incat sa tina minte dimensiunile pana ajung la atelier?