sâmbătă, 30 mai 2009

Servicii

Ma duc miercuri la farmacia de langa biroul meu sa-mi iau pilule. Nu le vad pe raft si intreb o farmacista daca sunt pe stoc.
Ea: "Nu sunt, ne pare rau, dar vi le putem aduce maine"
Eu: "Am nevoie de ele astazi, trebuie sa incep o folie noua azi" Pune tipa mana pe telefon, suna la vreo 2 branch-uri si imi spune ca mi le aduce in 10 minute. Ii zic "Ok, vin mai tarziu sa le iau, ca lucrez in zona".
Ea: "Nu e nevoie sa mai veniti, vi le trimitem noi la birou". Deja eram placut surprinsa. Ii intind cardul sa platesc si ea imi spune ca pot sa-i dau banii soferului care imi aduce pastilele. Eu: "Nu am cash, vreau sa platesc acum cu cardul". Ea: "Nici o problema, o sa trimitem soferul cu aparatul pentru carduri, o sa dureze cam 20-30 de minute". Am facut ochii cat cepele. Si-mi zic: stai sa vad daca e chiar asa cum spune ea. Si dupa 20 de minute vine soferul la mine la birou, cu pastilele mele intr-o punguta, cu bonul de casa si cu aparatul pentru carduri, wireless. Nu mi-a venit sa cred si inca ma mai minunez de eficienta oamenilor alora.

marți, 26 mai 2009

La piata

Joia la mine e zi de cumparaturi. Lucrez jumate de zi, e sfarsit de saptamana si imi iau jumatatea si mergem la shopping. De obicei mergem la Carrefour si luam de toate. De data asta n-am luat fructe si legume din Carrefour ca ne-am dus la piata de legume si fructe. E o experienta. Cine vine in vacanta la Dubai, musai sa vada pietele de legume si fructe. Cum cobori din masina iti ies in cale hamalii cu roabe sau carucioare mai mari sau mai mici, si ala pe care il alegi te urmeaza prin piata si-ti cara cumparaturile. Intri in piata propriu-zisa (un fel de cort urias) si sar vanzatorii pe tine, nu scapi de ei ca de raia capreasca. Te imbie cu de toate, fiecare isi lauda marfa, fiecare zice ca are marfa mai buna si pretul mai mic decat vecinul. Nu exista cantare, totul se vinde la lada/cutie/bucata. Preturile "afisate" (spuse de vanzatori cand ii intrebi, ca nu exista nimic scris) sunt in general mai mari decat la Carrefour, dar farmecul pietei este targuiala. Dar targuiala de-aia tiganeasca, frate, nu gluma. Adica cere indianul pe lada de rosii 5 dolari si tu nu te lasi pana nu o scoti macar la 2 dolari jumate. Si poti sa ridici pretentii. Nu-ti plac 2 rosii din lada ca sunt stricate si nu vrea sa le schimbe, nici o problema, vecinul ti le schimba si pe alea verzi, nu numai pe alea stricate.
De cate ori ma duc la piata ma distrez. Ca fiind alba, ma iau indienii de fraiera si au impresia ca-mi pot baga pe gat ce vor ei, la ce pret vor ei. Asta pana deschid gura si incep sa ma cert cu ei. Si cand vad ei ca stiu preturile de pe piata si stiu ce vreau, incep sa ma priveasca cu respect si de obicei obtin preturile pe care le vreau eu. Si uite-asa, joi dupa-masa am dat treij' de dolari si am umplut portbagajul masinii cu de toate: 10kg de rosii, vreo 3 de ceapa verde, vreo 3 de ridichi, mango, portocale, pepeni galbeni si cele mai bune capsuni pe care le-am mancat de cand sunt aici.
Cand sa plecam, vine un nene la masina cu un pepenoi verde cat china si n-am scapat de el pana nu l-am cumparat, la jumate de pret decat ceruse initial.
Bai, imi place sa merg la piata.