Si anul acesta ambasada si consulatul, cu sprijinul comunitatii romanesti de aici, au adus un preot, insotit de un diacon, ca sa tina slujbele din perioada sarbatorilor. A tinut slujbele din Saptamana Mare (Deniile), a tinut slujba de Inviere si Liturghia de dupa, a spovedit, a impartasit, a sfintit case, a botezat, a cununat, a facut pomeniri.
Din motive de transport (nu conduc si consulatul e foarte departe de casa), m-am dus numai la Denia Prohodului si la Inviere. Am cantat Prohodul impreuna cu preotul si cei cativa romani veniti la consulat pentru aceasta slujba. Abia ce-mi recapatasem vocea dupa o infectie urata, ca mi-am pierdut-o din nou.
La Inviere, in schimb, curtea consulatului s-a dovedit a fi neincapatoare. Au venit romani din toate emiratele, unii de la 150-200 km departare, a venit ambasadorul si membri ai corpului diplomatic, ca sa ia lumina si sa cante Hristos a inviat!
Slujba m-a emotionat, ca de fiecare data cand particip, dar am observat si aici ca lumea vine la Inviere ca sa-si admire toaletele, sa mai schimbe o vorba, sa se puna la curent cu ultimele barfe. Asta nu mi-a placut. Mi-a parut rau ca n-am avut o lumanare ca lumea, sa pot sa duc acasa lumina de la Inviere.
Fetele inimoase care s-au ocupat de organizare si de programul preotului au pregatit si o gustare dupa Liturghie, cu oua rosii, drob, friptura de miel, pasca si cozonac.
Eu am vopsit oua si am pregatit ceva bunatati, fara miel (nu suport nici macar mirosul mielului). A fost aproape ca acasa.
Tartă de ciocolată cu portocale
Acum o zi
2 comentarii:
hehehhehhehehe deci nu a fost chiar rau...
A fost ok, dar tot mi-au lipsit cozonacii mamei si mugurii copacilor si aerul curat de la munte. Mama face cei (sic!) mai buni cozonaci din lume.
Trimiteți un comentariu