Viva Espana!

Duminica Spania a devenit campioana mondiala la fotbal. Si pentru ca seful meu e spaniol, toata saptamana am stat de capul lui ca trebuie sa faca cinste. Si ce moment mai bun decat sedinta saptamanala de joi de la birou? Asa ca pentru azi dragul de sef a comandat un tort si sampanie. Yey! Cu ceva peripetii: tortul nu a fost gata la ora convenita cu laboratorul asa ca a intarziat cam o ora, timp in care fiecare coleg l-a intrebat de cel putin 5 ori unde e tortul (si am fost vreo 20 de oameni la sedinta) si toata a lumea i-a luat peste picior eficienta si calitatile de organizator. Pana la urma a venit, am facut poze, si am cantat Ole, ole, ole, ole! Interesant a fost ca pe tort a pus un colaj de fotografii: nationala de fotbal a Spaniei cu trofeul, caracatita care "prezice" victoria spaniolilor, si 2 fotografii de pe teren, dupa ce au dat golul si cand s-a terminat meciul. Cum nimeni de la birou nu a mai vazut asa ceva pana acum, a fost de mare efect.
Viva, Espana y gracias, jefe! (Seful e cel cu sampania in mana).

Cina rustica in desert

Aseara am facut paine. Din 500 g faina, cam 300 ml apa calduta, o lingurita de drojdie uscata, o lingurita de sare si vreo 3 linguri de ulei.
Am pus faina in lighean si am facut maiaua din drojdie, 2 lingurite de faina si apa calduta. Dupa ce a crescut (vreo 5 minute) am pus-o peste faina, am pus sare si un pic de apa si am inceput sa framant. Am framantat bine, apoi am inceput sa adaug cate o lingura de ulei, cat sa dezlipesc aluatul de pe maini si de pe lighean. Am obtinut un aluat omogen si elastic, care si-a dublat volumul in 40 de minute. Nu am tavi de cozonac, asa ca am luat guguloiul de aluat si l-am pus intr-o cratita rotunda tapetata cu hartie de copt si la cuptor cu el vreo 45 de minute.
Cand a fost gata am scos painea pe un fund de lemn si am taiat-o cu cutitul. Mare prostie, ca s-a adunat si dadea impresia de aluat necopt.
A doua bucata am rupt-o cu mana, am pus langa ea niste slana afumata de la Romania, o ceapa rosie si niste palinca in cana de lut. Am mancat si mi-am adus aminte de vacantele petrecute la tara la bunici.

Branza de vaci

Zilele trecute aveam niste lapte expirat (aproape 2 litri) prin frigider si-am zis sa nu-l arunc, sa-l fac branza.
L-am pus la fiert la foc mic si cand a dat in clocot am adaugat zeama de la o lamaie. Imediat s-a branzit. Am mai lasat un pic, pana s-a ales bine zerul apoi am pus la scurs intr-o carpa curata. Am lasat branza la scurs vreo 2 ore. Dupa aia, nerabdatoare, am gustat-o. Mare dezamagire. Avea un iz usor de lamaie, care era perfect daca o foloseam la vreo prajitura. Dar cum eu am vrut sa o mananc proaspata, nu mi-a placut. Pana la urma am ametit-o cu niste smantana si am mancat mai mult de jumate din ea. Restul am aruncat.
Stiu ca se mai poate face branza rapida cu pastile de calciu. Imi poate da cineva "reteta"? Ce fel de calciu? Lactic sau normal? Care este proportia pastile / litru de lapte? Vreau sa incerc si metoda asta. Daca nici asta nu-mi place, raman la metoda clasica, cu lapte acru.

Salata orientata cu ton si ardei gras

Stiam ca mai am o conserva de ton prin dulap si am zis ia sa pun eu de-o salata cu cartofi si peste. Zis si facut.
Am folosit asa:
5-6 cartofi potriviti
3 oua fierte
1 ardei gras rosu
o ceapa rosie taiata solzi
o cutie de ton in ulei de floarea-soarelui
cam 150g cornichoni murati
sare, piper, mustar, otet
Am pus cartofii la fiert in apa cu sare, apoi ouale si pana au fiert si s-au racit astea am framantat alutul pentru cornurile cu scortisoara.
Dupa ce m bagat cornurile la cuptor, m-am apucat de pregatit salata.
Am taiat cuburi ouale si cartofii (curatati de sot) si le-am pus intr-un castron. Am taiat ceapa solzisori si am pus-o peste cartofi. Am curatat si taiat ardeiul gras, am taiat castraveciorii. Cand sa pun pestele am vazut ca tonul ce-l aveam eu in dulap era expirat din decembrie, asa ca a aterizat in galeata de gunoi, iar eu am fugit la supermarket (noroc ca am unul in spatele blocului). M-am intors cu o conserva proaspata, desfacut-o si am turnat continutul in castronul de salata. Am pus sare, piper, vreo 3 lingurite de mustar si otet. Am amestecat si gata.

Lasagna

Vineri dupa-masa am facut lasagna pentru prim data in viata mea. Probabil lasagnele mele sunt la vreo mie de ani-lumina distanta de cele italiene, dar au fost bune, s-au topit din tava.
Am avut asa: un pachet de foi de lasagne, o cutie de 250g de ciuperci champignon, o cutie de rosii in bulion, carne tocata, o jumate de ardei rosu si condimente (busuioc si cimbru uscat, sare, piper).
Am pregatit intai sosul:
Am calit o ceapa mica si doi catei de usturoi apoi am pus carnea. Am lasat sa scada sucul lasat de carne si am pus ciupercile taiate feliute. Dupa ce a scazut sosul lasat de ciuperci am pus ardeiul taiat marunt si rosiile robotite bine. Am pus un pic de apa, capac si am lasat sa fiarba cam o ora. Am condimentat si am mai lasat putin sa fiarba.
Intre timp am pus pastele la fiert, ca asa scria pe pachet ca trebuie fierte inainte. Prima serie le-am fiert cum trebuie, ca am stat langa oala si le-am tot dezlipit una de alta. La a doua serie n-am mai putut sa stau langa oala sa le dezlipesc, asa ca s-au lipit si dupa aia s-au rupt si m-am chinuit cu ele de mi-au sarit capacele. Lectie invatata: nu mai fierbe foi de lasagna fara sa le pazesti si sa le desfaci tot timpul, ca dupa aia iti blestemi zilele.
Apoi am facut sos bechamel, ca tot pe pachetul de foi scria ca trebuie sa pun sos pe fiecare strat de paste. Am pus putin ulei intr-o craticioara si cand s-a incins am pus o lingura de faina. Pana m-am intors sa iau telul sa mestec in sos s-au facut numai cocoloase. Am turnat lapte si am inceput sa mestec si s-au mai dus din cocoloase. Iar cand am spalat cratita am vazut ca jumate din faina se lipise.
Am inceput sa montez lasagna: am uns cu unt tava, am pus primul strat de paste, am turnat sos bechamel deasupra si apoi am pus 1/2 din sosul cu carne. Pastele care s-au catarat pe peretii tavii din dorinta mea de-a nu lasa nici un milimetru din fundul oalei neacoperit au s-au uscat si au devenit crocante. Inca o lectie invatata: nu catara pastele pe peretii tavii. Am pus inca un rand de paste, bechamel, sos cu carne si am acoperit cu paste (bucati de paste de fapt) si am pus multa branza peste ele. Le-am tinut in cuptor vreo 40 de minute, pana s-au rumenit. A fost bun.
Acuma am si eu o intrebare pentru bucataresele mai cu "esperienta" care ma viziteaza: sosul bechamel e musai? Daca nu pun ce se intampla? Dupa o prima incercare bechamelica traumatizanta, mi-e teama sa nu devina si el ca galustele (cosmarul meu in bucatarie, niciodata nu-mi ies).

Apus de soare

Zilele trecute, mergand spre casa, asta vedeam in oglinda din dreapta:

Hummus-bi-tahini (حُمُّص بطحينة)

Hummus sau pasta de naut este o reteta traditionala arabeasca, foarte populara in estul mijlociu. Exista diferite variante de preparare si servire; eu o fac cu tahini (pasta de susan) si o mananc cu paine si eventual ceva muraturi sau rosii.
Nu masor/cantaresc niciodata ingredientele, tin seama de ochi si de gust.
Am scurs o cutie de naut si am pus boabele in paharul mixerului bat. Am pus vreo 2 catei de usturoi, putin ulei de masline, o lingura de tahini si am dat drumul mixerului. Treptat am adaugat zeama de la conserva. Cand s-a omogenizat am gustat si am mai pus niste usturoi, inca o lingura sau 2 de tahini, sare si am continuat sa mixez. La urma am stors o jumatate de lamaie. Trebuie sa iasa o pasta destul de subtire, sa curga, dar nu lichida. Am rasturnat intr-un castron, am avut intentia sa ornez cu boabe intregi de naut, daca nu le halea colegu' pe la spatele meu si boia de ardei (nu am sumac). M-a limitat la boia. Mie mi-am pus separat intr-un castron si am pus ulei de masline deasupra si am mancat cu paine si rosii, sotu' l-a mancat simplu, cu paine si cu ardei iuti murati.
Si-uite-asa ceea ce se voia o gustare rapida a devenit un pranz in toata regula.