duminică, 28 februarie 2010

Ploua

Furtuna de nisip din ultimele 3 zile s-a transformat aseara intr-o ploaie cu bulbuci, cu tunete si fulgere. Cred ca a plouat mare parte din noapte si pentru ca tara asta are un sistem de canalizare de toata jena, azi-dimineata zona in care stam era inundata in mare parte. Si sa vezi trafic, lacuri in toata regula, intre blocuri si pe strazi, nervi, frustrare si injuraturi. Intr-un final am reusit sa iesim la autostrada si, cu exceptia unei balti marisoare intr-o zona unde soseaua coboara un pic, a fost ok si am ajuns cu bine la lucru, cu masina acoperita de namol.

sâmbătă, 27 februarie 2010

Inca e vreme de kk

Joi n-am fost la plaja din cauza vremii si am zis ca poate vineri suntem mai norocosi. De unde! Vineri dimineata cand ne-am trezit inca batea vantul, un vant fierbinte care spulbera nisipul si zguduia masina. Mergand pe sosea ma uitam cum se invartejea nisipul la nivelul solului, exact cum in Romania se invartejeste zapada cand viscoleste. Asa ca nici vineri n-am fost mai norocosi. Iar acuma, furtuna de nisip continua, cu vizibilitate redusa si praf cat cuprinde. Am fost inspirata azi-dimineata ca am inchis geamul cand am plecat de acasa. Urasc furtunile de nisip! Noroc ca nu sunt foarte dese (4-5 / an).
Chestia asta imi aduce aminte de verile din Romania, cand de luni pana vineri era vreme super-frumoasa, soare si cald, iar sambata si duminica ploua de mama focului.

joi, 25 februarie 2010

Vreme de kk

Dupa lupte seculare reusesc sa-mi conving colegu sa mergem azi la plaja. Si ma bucur eu de numa, ma gandesc ce costum de baie sa-mi iau, fac planuri ce sa iau de mancare, iau in considerare propunerea lui sa mergem cu cortul, accept sa-si ia magaoaia urlatoare (un casetofon JVC vechi de vreo 7 ani, dar care inca bubuie) si imi imaginez cu placere cum o sa ma balacesc eu dupa-masa. Si azi dimineata pe drum, simt ca se zguduie masina in draci. Bate vantul. Dar nu o adiere de aia primavaratica, placuta, ci o vantoasa suparata, care ridica nisipul si ti-l baga in ochi, in gura, in urechi si pe unde mai gaseste loc. Deci e exclus sa mergem azi la mare, ca nu-i prea placut sa mananci friptura cu nisip. Si uite-asa vremea imi da iar planurile peste cap. Sa-i fie rusine!

marți, 23 februarie 2010

Emiratizare

Citeam zilele trecute un articol despre campania de emiratizare initiata de guvernul federal. Ce inseamna de fapt "Emiratizarea"? Guvernul vrea sa-i stimuleze pe localnici sa accepte slujbe in companiile private, incercand sa reduca rata somajului (foarte ridicata la localnici). Ceea ce, dupa parerea mea, este absolut inutil. In primul rand pentru ca dragii de localnici sunt atat de increzuti incat nu accepta slujbe mai slab platite. O localnica nu ar accepta niciodata sa lucreze ca receptionera de hotel sau vanzatoare in magazin, ele vor numai slujbe la banci sau institutii guvernamentale. Si acolo cand ai treaba, te apuca dracii cand le vezi ca abia se misca, sunt nepoliticoase si se uita la tine cu un dispret suveran. Cum sa accepte un localnic sa lucreze ca sofer de taxi sau chelner? Haram!
Am fost impresionata in Oman, in Khasab si in Muscat, unde receptionerii si ghizii intalniti de noi erau localnici. Si nu li se parea nimic injositor in asta.
In al doilea rand, firmele nu au nici un motiv sa angajeze localnici si sa le dea salarii uriase, cand aceeasi slujba o poate face un indian cu 20-25% din salariul unui localnic.
Asa ca, dupa cum bine remarca autorul aritcolului, ar trebui sa se intample 2 lucruri pentru ca aceasta campanie sa aiba succes: localnicii sa fie izbiti brusc si iremediabil de o saracie lucie (prea putin probabil) si/sau se ia guvernul decizia sa expedieze absolut toti expatriatii, ceea ce e imposibil, caci 80% din populatia emiratelor sunt expatriati iar tara asta s-ar duce de rapa in secunda 2 fara ei.

duminică, 21 februarie 2010

Femeile sunt destepte! Nu va puneti cu ele....

A woman and a man are involved in a car accident, it's a bad one. Both of their cars are totally demolished but amazingly neither of them are hurt.
After they crawl out of their cars, the woman says, "So you're a man; that's interesting. I'm a woman. Wow, just look at our cars! There's nothing left, but fortunately we are unhurt. This must be a sign from God that we should meet and be friends and live together in peace for the rest of our days."
Flattered, the man replied, "Oh yes, I agree with you completely!, This must be a sign from God!"
The woman continued, "And look at this, here's another miracle. My car is completely demolished but this bottle of wine didn't break. Surely God wants us to drink this wine and celebrate our good fortune. Then she hands the bottle to the man.
The man nods his head in agreement, opens it and drinks half the bottle and then hands it back to the woman.
The woman takes the bottle, immediately puts the cap back on, and hands it back to the man.
The man asks, "Aren't you having any?"
The woman replies, "No. I think I'll just wait for the police..."

Moral of the story:
Women are clever. Don't mess with them.

DE CE AM DAT-O AFARA PE SECRETARA

Acum doua saptamani a fost ziua mea. Cand m-am trezit dimineata, nu ma simteam prea bine, dar speram ca sotia o sa-mi cante "Multi ani traiasca!" sieventual o sa-mi dea un cadou, dar ea nu mi-a zis nici macar"buna dimineata"... Copiii s-au asezat si ei la micul dejun fara sa-mi spuna nimic special. Am ajuns deprimat la birou, iar cand am intrat pe usa secretara, plina de entuziasm, mi-a urat "La multi ani!". M-am simtit un pic mai bine, macar ea si-a adus aminte de ziua mea..... Am lucrat normal si, spre dezamagirea mea, nimeni din prieteni sau rude nu m-a sunat sa ma felicite... Inainte de pranz, secretara a intrat la mine in birou si mi-a zis:
"Ce-ar fi sa mergem sa mancam impreuna?" I-am raspuns ca e cea mai buna propunere pe care am auzit-o in acea zi si am acceptat. Am ales un restaurant intim unde am mancat bine, am baut si ne-am distrat de minune.
In masina, in drum spre birou, ea mi-a zis: "Intr-asa o zi deosebita, de ce sa ne mai intoarcem la birou mai bine vino la mine acasa si sa continuam sa ne distram!". "Bine", am zis, "hai, si asa mai bem cate un paharel"...
Odata ajunsi in apartamentul secretarei, ea mi-aspus:
"Sper ca nu te deranjeaza daca am sa ma fac mai 'comoda'!".
"Nuuuu, nici o problema!" i-am raspuns, iar in sinea mea ma gandeam ca o sa fie o experienta interesanta...
Ea a intrat in dormitor si dupa cateva clipe a iesit...... cu un tort imens cu lumanari, urmata de sotia mea, copii, prieteni si rude, care cantau in cor"La multi ani!" ... iar eu stateam ca un idiot in curu' gol, in mijlocul sufrageriei...
Asta e motivul pentru care am dat-o afara pe secretara. Cu sentimentele mele nu se joaca!!

marți, 16 februarie 2010

Aventuri pe autostrada

Cand faci o naveta de 80km one way zilnic, ai ocazia sa vezi tot felul de chestii pe sosea, tot felul de soferi, unii mai buni altii mai dobitoci. Azi dimineata nu doar am vazut dar am si fost implicati intr-o aventura, alaturi de o soferita proasta rau.
N-a fost in stare sa-si tina banda intr-o curba si, pentru ca sotul meu si-a vazut de drum pe banda lui, nu i-a facut loc si ea a fost nevoita sa franeze si sa stea dupa noi, au apucat-o pandaliile. Si cum nici colegu' nu e usa de biserica si raspunde rapid la orice provocare de pe sosea, a inceput circul. Initial n-a lasat-o sa ne depaseasca. Si cum erau numai 2 benzi in curba si pe dreapta noastra era inca o masina, n-a avut ce face si a stat dupa noi. Apoi, cum a ajuns la sosea, si-a bagat piciorul in ea masina, un Porsche Carrera, a facut ceva slalom si a ajuns in fata noastra. A inceput sa franeze de-aiurea, sa ne arate pumnul, sa ne faca semn cu degetul ca n-avem dreptul sa o depasim si sa ne injure. Din pacate, pret de vreo 10km a avut acelasi drum cu noi. Si eram ca soarecele si pisica. Ea facea pe grozava ca n-avem ca cauta in fata ei, al meu facea pe grozavul, ca de ce sa se lase el depasit de un Porsche. Am reusit sa trecem in fata ei, pana cand ne-a ajuns din urma la un semafor si a trecut pe langa noi, continuand sa ne arate pumnul si sa ne injure. Eu m-am speriat de numa, m-a apucat tremuratul si pana la urma am sunat la politie. Le-am dat baietilor numarul de inmatriculare al bezmeticei si le-am povestit ce s-a intamplat. De obicei in cazuri de astea, politia da un telefon soferului reclamat, il ia l intrebari si-i da si-o amenda zdravana. As fi vrut sa-i vad fata cand a sunat-o politia.
Dupa ce am scapat de ea, m-am intrebat: are impresia ca daca e englezoaica/australianca etc si conduce Porsche toata soseaua e a ei si are dreptul sa faca ce vrea? De unde atata aroganta?
Iar pentru injuraturi as fi putut sa ma duc si sa depun plangere impotriva ei la politie si sa iasa scandal mare, dar, din fericire pentru ea, nu am timp si chef sa umblu prin tribunal de dragul unei proaste.

duminică, 14 februarie 2010

Hepi valentain!

Mi se pare asa o chestie siropoasa si de prost-gust valentinu' asta de nu va pot spune. Sunt pline magazinele de papitoi de plus, pernute rosii, lumanari rosii, bomboane de ciocolata in forma de inima si alte "inimi" rosii. Sa nu mai vad rosu in fata ochilor vreo luna de-acum incolo. Sunt pline revistele si ziarele de reclame ale magazinelor de bijuterii care ofera tot felul de inimi cu/fara diamante la preturi 'imbatabile". Toate restaurantele au preturi speciale la meniul de valentain, preturi mai mari decat in mod obisnuit, fara ca meniul sa fie unul iesit din comun. Adica totul este BUSINESS. Adica hai sa mai scoatem un ban de la fraieri.
Am citit ieri intr-o revista diverse "sfaturi": sa-ti vopsesti parul cu o saptamana inainte de "ziua cea mare", sa te duci la cosmetica cu vreo 2 zile inainte, la manichiura, la coafor etc, de parca s-ar apropia Craciunul, revelionul si Eid-ul la un loc.
Eu nici n-am realizat ca e valentin pana nu am ajuns la birou si au inceput colegii sa-mi ureze hepi valentain. Iar sotul m-a invitat la pranz si i-am spus ca ma duc sa iau pranzul cu colegele, sa ne luam la revedere de la o tipa care se intoarce definitiv in Romania. Numai spre sfarsitul mesei am vazut o inima rosie pe o usa si mi-a picat fisa de ce m-a invitat sotul la pranz tocmai azi (de obicei mancam la birou). O sa ma revansez si o sa-l iau eu la o inghetata diseara.
Oare chiar e nevoie sa asteptam o zi anume ca sa-i aratam celui / celei de langa noi ca il / o iubim? Sa ne facem frumoase? Sa oferim/primim o floare sau o ciocolata? Eu ii cumpar sotului cand imi tuna mie cate o punguta de Hershey Kisses, fara vreo ocazie speciala.
Sotul meu avea o modalitate draguta de a-mi spune ca ma iubeste: in completarea listei de cumparaturi saptamanale pe care eu o lipeam pe frigider el punea intotdeauna "pupici" si ma amuzam de fiecare data si radeam de una singura prin magazin cand ajungeam la pupicii lui. Acu, de ceva vreme n-am mai lipit eu lista pe frigider, asa ca n-am mai primit pupici.
Pe frigiderul unui cunoscut bolivian am vazut alta chestie draguta, adresata sotiei lui: "Dimineata, primul lucru: un pupic grasutului tau. Apoi inca unul. Apoi o pauza. Apoi mai multi pupici."
Mie mi se par de o mie de ori mai dragute si mai reale, mai autentice, chestiile spontane decat valentinu asta siropos si comercial.
In Arabia Saudita politia religioasa a interzis cadourile specifice (inimioare, lumanari, chiar si trandafiri rosii), chiar daca in restul anului n-au nici o treaba cu ele, si patruleaza prin oras, incercand sa interzica sarbatorirea Sf. Valentin, pe motiv ca este impotriva invataturilor islamice.

duminică, 7 februarie 2010

De ce iubesc eu Dubaiul?

In primul rand pentru ca e soare si cald mai tot timpul anului. Desi mi se mai face cateodata dor de zapada si de aerul curat de acasa, cand imi aduc aminte cum imi inghetau picioarele dupa 5 minute de stat pe loc si cum ma infofoleam iarna de abia ma puteam misca, imi trece de urgenta dorul.
Apoi, am marea langa mine, si eu iubesc marea. Desi nu merg foarte des la plaja, faptul ca stiu ca o pot face oricand, ca pot sa ma balacesc cand am eu chef, ma face sa ma simt bine.
Imi plac pietele de aici. De la condimente pana la aur, totul e negociabil. Am descris intr-un alt post cum negociez cu vanzatorii de la piata de legume si fructe. In acelasi fel se procedeaza in toate pietele. Nu te lasi pana nu obtii macar 35-40% reducere fata de pretul exprimat initial.
Imi place ca exista locuri dedicate femeilor in autobuze. Daca sunt barbati asezati pe aceste locuri ii pot pofti sa se ridice, in cazul in care nu-i pofteste soferul. Si chiar am facut-o de cateva ori si s-au ridicat fara sa comenteze. In metrou nici nu se permite accesul barbatilor in sectiunea dedicata femeilor.
Imi plac autostrazile si faptul ca fac o naveta de 80km in 45 de minute. In Romania o naveta de 80 km este imposibila.
Imi place ca vad cum se ridica orasul asta sub ochii mei. Am vazut cu ochii mei cum s-a construit metroul, cum s-a construit Burj Dubai, cum zone care acum 5 ani erau desert s-au transformat in cartiere rezidentiale de lux.
Imi place faptul ca, fiind femeie, am parte de tratament preferential in institutiile guvernamentale. Adica nu stau la coada mai pe nicaieri, ma cheama in fata functionarii de la ghiseu. Si de cateva ori m-am dus eu sa rezolv diferite chestii oficiale tocmai din acest motiv; daca s-ar fi dus sotul, ar fi stat cateva ore la coada. Eu am rezolvat in 5 minute.
Imi place ca aici ma simt mult mai in siguranta decat in Romania. Aici poti sa lasi masina cu cheile in contact fara probleme; si daca te intorci peste 3 ore tot acolo o gasesti. Aici nu ma tem ca-mi taie vreunul geanta in autobuz, cat ar fi de aglomerat si nu ma tem sa merg de una singura prin oras la 11-12 noaptea. Se mai intampla si aici diverse chestii ce tin de competenta politiei, dar hai s-o spun asa: aici Stirile de la ora 5 ar dura maxim 10 minute.
Si nu in ultimul rand, e vorba de partea financiara. De aici imi permit sa ma duc o data pe an in Romania. Din Romania nu mi-as fi permis sa vin o data pe an aici.

Parinti

Desi sunt de aproape 5 ani in Dubai, nu contenesc a ma minuna de iresponsabilitatea parintilor de pe aici.
Se pare ca n-au aflat ca s-au inventat scaunele de masina pentru copiii mici, si-i tin in brate, fie mamica pe locul din dreapta, fie chiar soferul. Daca sunt mai marisori, 3-4 ani si mai mult, ii lasa sa zburde in voie prin masina sau sa iasa pe jumatate pe fereastra sau prin trapa. Si la cate accidente sunt pe sosele si la cat de haotic se circula zic eu ca ar trebui sa fie un pic mai prudenti.
Apoi, am vazut de multe ori parinti cu copii mici la food court, in mall-uri, hranindu-i cu cartofi prajiti plini de ulei, cu burgeri, si cu alte tampenii pe care eu ca adult incerc sa le evit cat se poate. Stiu ca e mai simplu sa-ti duci copilul la food court si sa-i dai sa manance din portia ta decat sa-i pregatesti acasa o papica buna si proaspata, dar oare chiar nu realizeaza cat rau fac propriilor copii?
Am vazut parinti stand la povesti nestingheriti pe terase, in timp ce copiii alergau de zor printre mese, deranjand clientii. Intr-un final cand isi aduceau aminte de plozi, erau disperati ca nu-i mai vedeau si incepeau sa-i caute. Se gasea mai mereu cate un client amabil care sa le arate parintilor pe unde alearga plozii lor.
Cand ma mai prinde pe mine 10.30-11pm in oras vad mereu parinti cu copii mici prin mall-uri, la food court etc. Si mereu ma intreb ce cauta copilul ala in oras la ora aia, cand ar trebui sa fie in patutul lui, dormind linistit. Am vazut asemenea parinti cu copii mici in Global Village (un fel de balci international), zgomotos si aglomerat, pe la 11 seara.
Si chestia care m-a socat cel mai tare: parinti cu copii mici in carucioare pe la 12 noaptea la shisha. Chiar daca sunt terase shisha, totusi fumul este destul de gros, si este la fel de periculos pentru un copil ca si fumul de tigara.
Oare sunt eu dusa cu pluta ca nu sunt de acord cu toate lucrurile astea, care lor li se par normale? Mamicilor care ma cititi, voi ce ziceti?

luni, 1 februarie 2010

Shopping in Karama


Vineri seara am fost in Karama, raiul produselor falsificate. Gasesti acolo orice. De la DVD-uri si jocuri, pana la ceasuri "Rolex" si pantofi "Jimmy Choo".
Eu personal urasc locul, pentru ca vanzatorii sunt destul de agresivi, stau in fata magazinelor si se agata de tine ca raia capreasca. Sar pe tine cate 3-4 odata si nu mai scapi de ei, chiar daca ii ignori.
"Madam, here, here, copy bags, copy watches, perfumes" din toate partile. Unii te mai si bat pe umar sau te ating pe brat, ceea ce e chiar suparator. Iar daca mai esti cu cineva nu auzi ce spune partenerul de cumparaturi de gura vanzatorilor. Pe parcursul plimbarii l-am poftit pe unul dintre comerciantii astia sa-si tina gura, ca-mi striga in ureche ca el are cele mai ieftine si mai bune copii de nu stiu ce si ma exaspera.
In plimbarea mea de vineri, am insotit doua doamne boliviene, Noni si Patricia, tare dragute, venite in vacanta, si dornice sa se laude in fata prietenilor de acasa cu achizitiile lor "de firma" din Dubai. Mi s-a parut cam snoaba ideea, dar in fine, treaba lor.
Ce m-a surprins insa la aceasta piata de falsuri a fost faptul ca totul se vindea la vedere, se striga in gura mare, desi am citit prin ziare acum ceva vreme ca politia si-a facut un obicei din a face raiduri in zona si a inchide magazinele cu falsuri.
Acum 5 ani cand am venit eu in Dubai, exista piata din Karama, dar magazinele erau pline de produse chinezesti de proasta calitate, iar vanzatorii te intrebau pe sest daca vrei o geanta sau un ceas de firma. Daca ziceai da, te duceau undeva deasupra magazinului, sau in spate, intr-o camaruta mica, fara ferestre sau cu ferestrele acoperite si acolo avea loc tranzactia.
Insa am vazut si acum una dintre aceste camarute. Am urcat deasupra magazinului, am vazut o camera, apoi vanzatorul ne-a condus in a doua. Cand a vazut ca nu ne place nimic nici din a doua camera ne-a spus ca mai are modele si am vazut cum unul dintre rafturile cu genti se misca si dezvaluie inca o camera in spatele lui. Deja ma simteam ca in filmele cu Al Capone. Nimic interesant nici aici, dar la iesire am observat ca erau 3 (trei) incuietori electronice pe raftul-usa. L-am intrebat pe indian de ce are nevoie de 3 incuietori performante pentru a pazi cateva zeci de genti ieftine si a inceput sa dea din cap cum numai indienii stiu si sa ranjeasca.
Parerea mea este ca afacerea indianului nostru consta in mult mai mult decat vanzarea de genti, portofele si ceasuri ieftine.........