Se afișează postările cu eticheta Pisicotenii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Pisicotenii. Afișați toate postările
miercuri, 13 octombrie 2010
marți, 5 octombrie 2010
Nera

Ea e Nera, celalalt copil blanos al nostru (in lipsa de copii bipezi, adoptam blanosi). Asta e unul din locurile ei preferate. Ii place tare mult sa se uite pe geam (daca perdeaua acopera geamul, o da singura la o parte) si sa se bronzeze, caci dupa-masa bate soarele exact pe ea si nu se misca de-acolo cu orele.
Cand dam cu aspiratorul se ascunde pe frigider sau pe dulapurile din bucatarie.
Asta e celalalt loc favorit al ei, pe geanta mea boliviana. Aici sta seara si aici doarme. Mai scoate cate un fir, mai lasa par, dar n-am alt loc in care sa-mi pun geanta, asa ca n-am ce face.
marți, 21 septembrie 2010
D'ale piticozaurei
Piticozaura mea, pe care deja o cunoasteti, a mai facut aseara una nefacuta.
Am aprins in dormitor 2 lumanari parfumate. Si am vazut ca pitica mea era fascinata de flacarile lor. Un timp s-a invartit pe langa ele, s-a sucit, a incercat sa le miroase, s-a mai odihnit, apoi a luat-o de la capat. A tinut-o asa vreo 20 de minute. Eu in timpul asta faceam integrame, dar cu un ochi eram la ea. Si o vad ca la un moment dat incepe si da cu lăbuta pe langa flacara. Am crezut ca o sa simta caldura si o sa se potoleasca, da' de unde. Atata a dat cu labuta peste flacara lumanarii, pana am vazut ca ii era labuta neagra. Reusise sa-si parleasca parul care ii iesea dintre degete. I-am verificat pernutele, sa nu aiba arsuri, apoi am lasat-o in pace. Si am vazut ca s-a potolit, dar nu s-a miscat de langa lumanari pana nu le-am stins.
Bineinteles ca dupa isprava asta mirosea la mine in dormitor de parca parlisem un purcel si a trebuit sa tinem geamul deschis vreo jumatate de ora, ca sa scapam de miros.
Din pacate telefonul colegului era descarcat si n-am putut sa-i fac poze.
Am aprins in dormitor 2 lumanari parfumate. Si am vazut ca pitica mea era fascinata de flacarile lor. Un timp s-a invartit pe langa ele, s-a sucit, a incercat sa le miroase, s-a mai odihnit, apoi a luat-o de la capat. A tinut-o asa vreo 20 de minute. Eu in timpul asta faceam integrame, dar cu un ochi eram la ea. Si o vad ca la un moment dat incepe si da cu lăbuta pe langa flacara. Am crezut ca o sa simta caldura si o sa se potoleasca, da' de unde. Atata a dat cu labuta peste flacara lumanarii, pana am vazut ca ii era labuta neagra. Reusise sa-si parleasca parul care ii iesea dintre degete. I-am verificat pernutele, sa nu aiba arsuri, apoi am lasat-o in pace. Si am vazut ca s-a potolit, dar nu s-a miscat de langa lumanari pana nu le-am stins.
Bineinteles ca dupa isprava asta mirosea la mine in dormitor de parca parlisem un purcel si a trebuit sa tinem geamul deschis vreo jumatate de ora, ca sa scapam de miros.
Din pacate telefonul colegului era descarcat si n-am putut sa-i fac poze.
joi, 5 august 2010
Accident
Aseara am avut accident cu piticozaura. Eu voiam sa ies din dormitor, ea voia sa intre alergand. Si s-a izbit cu toata viteza de piciorul meu. A dat cu capul atat de tare, incat a ametit pe moment, am vazut ca mergea impleticit, iar aproape toata seara a stat smirna pe un scaun. Dupa ce am reusit sa ma opresc din ras, m-am speriat sa nu fi patit ceva, ca prea puternic a fost impactul. Dar nu, era ok, reactiona normal, iar dupa vreo 2 ore incepuse sa alerge dupa Nera. Cred ca ii trecuse durerea de cap.
Ea e piticozaura.
Ea e piticozaura.
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
Jurnalul pisicii
Cea de-a 983–a zi a captivitatii mele!
Rapitorii mei continua sa ma tachineze cu diverse obiecte zdranganitoare. Ei iau o cina imbelsugata cu carne proaspata in timp ce mie si celorlalti colegi de captivitate ne dau un fel de tocatura de crantanele uscate.
Cu toate ca mi-am exprimat dispretul pentru un astfel de regim, destul de clar, zic eu, trebuie totusi sa mananc ceva ca sa ma tina puterile.
Singurul lucru care ma tine in viata este gandul la evadare. Incercand sa ii dezgust, am vomitat iar pe covor. Azi am decapitat un soarece si i-am lasat corpul fara cap la picioarele lor. Am sperat ca gestul asta le va semana teama in suflete, din moment ce mi-am demonstrat capacitatile in felul asta. Oricum de-abia au scos cateva comentarii despre "ce mare vanator" as fi. Ai naibii!
Seara trecuta a avut loc un fel de intalnire cu niste complici de-ai lor. Pe perioada evenimentului am fost dusa intr-o incapere si inchisa singura acolo. Chiar si asa puteam sa aud zgomotele si sa miros mancarea.
Am auzit ca izolarea mea se datora puterii "alergiilor". Trebuie sa aflu mai multe despre astea si sa le folosesc in avantajul meu.
Astazi aproape am reusit sa asasinez unul dintre calaii mei invartindu-ma printre picioarele lui in timp ce se plimba. Maine incerc din nou, dar cand se va afla in capul scarilor!
Sunt convinsa ca ceilalti prizonieri de aici sunt turnatori si spioni. Cainele are regim special - i se da drumul afara regulat si pare a fi mai mult decat doritor sa se intoarca.
Clar ca e retardat!
Pasarea din colivie trebuie sa fie vreun informator. O tot observ comunicand cu garzile regulat.
Sunt sigura ca imi raporteaza fiecare miscare.
Cei care ma tin captiva i-au aranjat o celula mai sigura pentru ea, agatata undeva sus, deci e protejata. Deocamdata.
Sursa: animale.ro
Rapitorii mei continua sa ma tachineze cu diverse obiecte zdranganitoare. Ei iau o cina imbelsugata cu carne proaspata in timp ce mie si celorlalti colegi de captivitate ne dau un fel de tocatura de crantanele uscate.
Cu toate ca mi-am exprimat dispretul pentru un astfel de regim, destul de clar, zic eu, trebuie totusi sa mananc ceva ca sa ma tina puterile.
Singurul lucru care ma tine in viata este gandul la evadare. Incercand sa ii dezgust, am vomitat iar pe covor. Azi am decapitat un soarece si i-am lasat corpul fara cap la picioarele lor. Am sperat ca gestul asta le va semana teama in suflete, din moment ce mi-am demonstrat capacitatile in felul asta. Oricum de-abia au scos cateva comentarii despre "ce mare vanator" as fi. Ai naibii!
Seara trecuta a avut loc un fel de intalnire cu niste complici de-ai lor. Pe perioada evenimentului am fost dusa intr-o incapere si inchisa singura acolo. Chiar si asa puteam sa aud zgomotele si sa miros mancarea.
Am auzit ca izolarea mea se datora puterii "alergiilor". Trebuie sa aflu mai multe despre astea si sa le folosesc in avantajul meu.
Astazi aproape am reusit sa asasinez unul dintre calaii mei invartindu-ma printre picioarele lui in timp ce se plimba. Maine incerc din nou, dar cand se va afla in capul scarilor!
Sunt convinsa ca ceilalti prizonieri de aici sunt turnatori si spioni. Cainele are regim special - i se da drumul afara regulat si pare a fi mai mult decat doritor sa se intoarca.
Clar ca e retardat!
Pasarea din colivie trebuie sa fie vreun informator. O tot observ comunicand cu garzile regulat.
Sunt sigura ca imi raporteaza fiecare miscare.
Cei care ma tin captiva i-au aranjat o celula mai sigura pentru ea, agatata undeva sus, deci e protejata. Deocamdata.
Sursa: animale.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)