Motorola Milestone (2)

Ieri si-a primit domnul sot mobilul inapoi. Deocamdata merge, dar sa vedem daca mai acceseaza internetul de unul singur ca sa-si faca up-dates. Eu sper ca nu.

Motorola Milestone

Joia trecuta si-a luat sotul telefon nou. Si nu orice telefon, ci super smecherul Motorola Milestone. Si am ajuns acasa si a inceput sa-l bijutereasca, sa afle ce stie sa faca si cat de bun e. Si a aflat ca smecherul de telefon nu putea face nimic fara un google account, statea pe internet tot timpul si i-a mancat aproape 20 usd cat avea pe cartela. Apoi a aflat ca nu putea sa sune pe nimeni. Putea doar sa primeasca telefoane, dar nu sa dea. S-a dus duminica inapoi la magazin si de-acolo i-au spus sa vorbeasca cu un tehnician de la Motorola. A vorbit cu tehnicianul si i-a spus ca acest telefon are prostul obicei sa stea pe net (ca sa-mi spuna cate grade sunt in Dubai), sa-si faca up-dates, sa-si deschida unele aplicatii de unul singur si ca trebuie sa cumparam pachet de date de la furnizorul de telefonie mobila. Solutia este sa instaleze de la service nu stiu ce alta aplicatie iar ca sa poata suna, trebuie oprit modemul intern al telefonului. Problema este ca indvidul care ni l-a vandut a "uitat" sa ne spuna ca toate astea se pot intampla. Asa ca s-a dus domnul sot inapoi la magazin, sa vorbeasca iar cu individul si cu supervarza lui si sa vada daca ne putem recupera banii (nu chiar putini) dati. Individul i-a spus ca a mai primit plangeri de genul asta de la clienti, dar a omis sa ne spuna si noua cand ne povestea ce super bunatate de telefon urma sa cumparam, si l-a sfatuit cordial pe al meu sot sa mearga la Motorola service si sa discute cu aia. Eu faceam un scandal monstru si nu plecam de acolo fara sa-mi recuperez banii.
Azi s-a dus la service si va avea telefonul inapoi in 10 zile si o sa vedem atunci cum functioneaza.

Bucurie

Ieri a ajuns Ken la mama. Nu era acasa cand a venit curierul, dar a sunat-o tata si ea mi-a spus mie pe messenger. Cred ca abia astepta sa ajunga acasa, sa-l vada pe minunat. Si eu, la randul eu, abia asteptam sa ajung azi la lucru, sa vad daca mi-a trimis mesaj si ce spune. Mesajul era acolo, off-line pe messenger. Un mesaj din care reiesea incantarea si bucuria unui copil cu jucarie noua si toata dragostea si recunostinta ei pentru mine.
Imi spunea ca le-a trebuit ceva pana sa se lumineze cu ce se mananca acesoriile robotului, se minuna cat de puternic e si mi-a promis ca pe masura ce o sa inaugureze toate cele o sa ma tina la curent.
As fi vrut sa fiu acolo, sa-i vad fata.

La multi ani, mama

Maine este ziua lui mami meu. Si cum peste week-end (vineri - sambata pe aici) nu am acces la internet, vreau sa-i spun azi "LA MULTI ANI!", sa fiu prima.
Deci: la multi ani, mama, sa traiesti si sa fii sanatoasa. Iti multumesc pentru tot ce faci si ai facut mereu pentru mine, pentru rabdarea ta si pentru ca nu iei in seama toanele mele de copil bezmetic, pentru toate bunatatile cu care ma astepti cand vin in vacanta (de-acum sper ca vei avea un ajutor de nadejde in persoana lui Ken). Imi pare rau ca nu pot fi langa tine sa-ti dau un buchet mare mare de flori.
Am reusit sa gasesc un site romanesc care mi-a acceptat plata prin credit card si aveau robotul meu pe stoc (Kenwood KM 266). Am comandat si sper sa fie livrat maine. Daca nu e maine, nu-i bai, ca pe 21 mai e ziua ei de nume, asa ca si intre sarbatori e ok.

Cumparaturi on-line in Romania

Vineri e ziua mamei mele si m-am gandit sa-i cumpar un robot Kenwood. Si de vreo saptamana tot caut pe site-urile romanesti. Si ce-am descoperit: majoritatea NU accepta plata on-line prin credit card. Au ca posibilitati de plata cash (la sediul firmei sau on delivery), ordin de plata sau transfer bancar. Nu sunt in tara, deci este exclus sa ma duc la sediul firmei sa platesc cash. Vreau sa fie surpriza surpriza asa ca nu le pot trimite alor mei bani sa plateasca la livrare. Ordinul de plata nici nu stiu ce este, iar transferul bancar dureaza o gramada si ma costa de ma usuca. Stiu ca plata on-line prin credit card e putin riscanta, dar prefer sa platesc on-line tot ce trebuie platit, iar ai mei sa nu mai aiba nici o durere de cap.
Later edit: am primit un e-mail de la unul din aceste magazine on-line care ma informeaza ca numarul de telefon din comanda nu este corect. Am dat numarul meu din Dubai, ca altul n-am, numar pe care il folosesc de 5 ani, care nu are nici o prolema si pe care l-am verificat de 10 ori inainte sa trimit comanda.

Am primit premii

Acum cateva zile, Zu mi-a oferit niste premii. Cu intarziere, ca n-am stiut care e procedura, iata-le:
Si trebuie sa mai spun 10 lucruri care ma fac fericita:
1. ciocolata
2. pisicile mele zapacite. Ele sunt copiii mei si orice nazdravanie a lor ma face sa zambesc, ele ma scapa de stres, as sta la nesfarsit cu o pisica torcaleata in brate.
3. atentiile sotului. El nu e omul care sa cumpere flori sau chestii de genul asta fara nici un motiv. Dar la ocazii (zile de nastere, aniversari, sarbatori) imi face cadouri neasteptate. Anul trecut de ziua mea a comandat un pandantiv cu numele meu, ca-i spusesem eu la un moment dat ca vreau asa un pandantiv.
4. sa citesc o carte buna. Imi plac foarte mult romanele politiste.
5. marea si soarele
6. realizarile noastre
7. o baie fierbinte dupa o zi lunga si obositoare
8. sa fac surprize celor apropiati
9. vacantele si calatoriile
10. sa ajut atat cat pot atunci cand e nevoie de ajutorul meu.

Premiile merg mai departe la: Cami, Maya, ingerul verde, Arcadia, pisicul rau, edith, bucataria paradis, delfinas, Lillee, incertitudini, ella si la toti ceilalti pe care am uitat sa-i pomenesc aici. Nu uitati sa scrieti 10 lucruri care va fac fericiti.
Imi cer scuze ca nu stiu sa atasez link de un cuvant din text. Daca se indura careva sa-mi explice, o sa zic bogdaproste si o sa atasez link spre blogurile voastre.

Tic tic tac

O melodie braziliana despre natura, dragoste, Amazon. Versuri si melodie superbe. De vreo 4 zile o ascult non-stop.

Lambada

Va mai amintiti de Lambada? Sunt convinsa ca toti ati incercat pasii, ati fredonat melodia si ati visat la dansuri senzuale pe plaje exotice.

Ia, toata lumea la zbantuiala!

Asculta mai multe audio Muzica

Cheer up

Asta a reusit azi sa ma scoata putin din butoiul cu depresie crunta.


Asculta mai multe audio Muzica

Nu mai veam mult si incepeam sa dansez, chiar daca eram la birou.

Prietenie?.......

Povestea incepe acum aproximativ 5 ani, la cateva luni dupa ce am ajuns eu in Dubai, cand a venit sa lucreze in receptia hotelului inca o romanca, G. Ne-am cunoscut, am inceput sa-i explic mersul lucrurilor (lucram de vreo 2-3 luni, eram deja avansata in stiinta pana la genunchiul broastei) si am inceput sa povestim una-alta. Ne-am apropiat imediat, am descoperit ca aveam cam acelasi mod de a gandi, ne vedeam de treaba, tineam flirturile la distanta, spre deosebire de romancele carora le umblau ochii numai dupa barbati cu bani si care vesnic se hlizeau cu unul sau cu altul. Ne-am imprietenit repede, ne faceam confidente, plangeam una pe umarul celeilalte, stateam noptile si povesteam. Ea nu a reusit sa se adapteze si dupa vreo 3 saptamani de lucru a avut un scandal monstru cu Front Office Manager-ul si a fost nevoita sa plece. A plecat, ne-am despartit plangand si am promis sa tinem legatura. Asa am facut o perioada destula de indelungata.
In 2007 a venit in vacanta in Dubai cu prietenul ei, ne-am intalnit, i-am plimbat prin oras, am fost la plaja etc. I-am invitat la nunta ("vai, dar cum sa nu venim, si daca venim pe jos de la Pitesti si tot venim la nunta voastra") si cand i-am vazut asa de entuziasmati, am vorbit cu colegu si le-am propus sa ne fie cavaler/domnisoara de onoare. Au acceptat si cand au plecat din Dubai a ramas stabilit ca ne vedem pe 6 iulie la Brasov.
Din februarie si pana in iunie cand am plecat noi spre casa ne-am conversat pe messenger si tot timpul imi spunea cat de fericita este pentru mine si ca abia asteapta sa danseze la nunta noastra.
Ajungem acasa, vorbim cu ei si bineinteles ne confirma ca vor veni, ca nu se poate sa lipseasca de la nunta noastra. Ok, comandam buchet si pentru ea, ii socotim la numaratoarea meniurilor, le aranjam cazare, ca ne-au spus ca a doua zi dupa nunta noastra pleaca la mare si ne gandim ca totul e stabilit.
Cu vreo 4 zile inainte de nunta, vorbim cu ei si ne spun ca nu stiu daca mai ajung la nunta, ca si-au luat masina noua si nu stiu daca primesc numerele de inmatriculare in timp util, dar ne asigura ca vor face tot posibilul sa vina, chiar daca imprumuta o masina.
In joia dinaintea nuntii am vorbit cu ei iar si iar ne-au asigurat ca vor face tot posibilul sa vina. Bineinteles ca NU au venit. Am fost dezamagita crunt, bucuria acelei zile minunate a fost umbrita de absenta prietenei mele, iar mama mai punea si ea gaz pe foc: "ce prietene ai si tu? de unde sa scot eu acuma o domnisoara sa plece cu ginerica? ai dat si banii pe buchet degeaba, nu puteai sa-ti faci prieteni niste oameni seriosi?" Pana cand m-am rastit la ea si i-am spus sa termine, ca sunt eu destul de suparata fara comentariile ei. Intr-un final s-a potolit, iar ginerica a plecat cu o singura domnisoara si cu un cavaler si nu s-a facut gaura in cer. Inutil sa spun ca tot drumul din Brasov si pana in Poiana m-am holbat la toate Volkswagenurile Touareg intalnite, cu speranta absurda ca prietena mea va veni totusi la nunta si-mi va fi alturi. N-a fost sa fie.
Dupa vreo 3 zile ne suna senini se scuza ca nu au putut veni la nunta si ne invita sa mergem la mare, sa ne intalnim si sa petrecem cateva zile impreuna. Nu ne-am dus si din momentul ala relatiile s-au cam racit.
Nu am facut nunta mare pentru bani, nu m-am asteptat sa-mi iau casa si masina si luna de miere in Bora-Bora dupa nunta deci nu m-a deranjat faptul ca am platit 2 meniuri si niste flori in plus. M-a durut faptul ca fata pe care o consideram prietena si care as fi vrut sa-mi fie alaturi nu a fost acolo si nici nu mi-a spus dinainte ca nu vine. As fi pereferat sa-mi spuna ca nu vine, pentru ca nu poate si as fi inteles, m-ar fi durut dar poate nu atat de tare. Macar nu asteptam ca fraiera sa o vad. Mi-a zis ulterior ca nu au avut bani sa vina si i-am spus de la obraz ca ar fi trebuit sa-mi spuna adevarul, as fi inteles si as fi acceptat, desi le-am spus clar ca noi avem nevoie de ei acolo, nu de bani.
Anul urmator au facut ei nunta, dar nu m-am dus, desi eram in Romania in perioada aia. Am avut impresia ca ne-au trimis invitatia doar din obligatie, pentru ca si noi ii invitasem, si am preferat sa nu ma duc.
Acuma, i-am trimis, ca in fiecare an, mesaje de Craciun, de ziua ei, de Anul Nou si pe mail si pe messenger. Azi am vazut-o intrand pe messenger si ma asteptam macar multumesc sa-mi spuna. Nu a facut-o si iar am simtit ghimpele dezamagirii in suflet. Oare cer eu prea mult de la oameni? Oare astept eu prea mult? Ii supraestimez? E ceva in neregula cu mine?

Campanie pentru conservarea limbii romane

Navigand azi pe internet am descoperit in blogul unei liceene un banner. Am dat click si m-a directionat spre o pagina care promoveaza scrierea limbii romane cu diacritice si fara prescurtari. Am hotarat sa sustin si eu aceasta campanie pe blogul meu pentru ca ma doare sufletul cand vad cat de maltratata este limba romana. Ma zgarie pe creier cand vad scris shtii in loc de stii, c fci in loc de ce faci si asa mai departe (de buna seama ati prins ideea).
Stateam la un moment dat pe messenger cu o fosta eleva, acum studenta la o facultate buna in Bucuresti, si m-am vazut in situatia de a nu pricepe 75% din ce spunea fata. De ce? Din cauza prescurtarilor absolut aiuritoare pe care le folosea. Am intrebat-o ce e cu limbajul asta, de ce nu foloseste cuvinte intregi, normale, intelese de toata lumea. Mi-a raspuns ca din graba si ca sa nu priceapa parintii ce vorbeste ea cu prietenii.
Si eu folosesc messengerul si vorbesc si cu oameni de varsta mea, dar, cat de grabiti am fi, nu prescurtam cuvintele. Oare suntem depasiti? Am intrat deja in categoria babaciunilor?