Prima ploaie in Sharjah

Asta s-a intamplat intr-o jumate de ora.

Interviu

Joia trecuta am avut programat un interviu la o companie publicitara. Initial a fost programat la ora 11.30, pentru ca apoi sa ma sune secretara si sa-mi spuna ca seful ei e in Abu Dhabi joi dimineata, si nu va fi in birou inainte de 2, asa ca sa ma duc la 2. Eu, stiind ca Abu Dhabi nu-i chiar dupa colt, si stiind si obiceiul celor de pe aici de-a intarzia la intalniri, deja ma vedeam asteptand ca fraiera dupa domnul manager. Asta insa nu m-a impiedicat sa ma prezint la intalnire la ora 13.57.
Eu: - Buna ziua, ma numesc Camelia si sunt aici pentru interviu.
Secretara: - Buna ziua, stiti, seful inca nu e aici, tocmai am vorbit cu el si e in drum spre Dubai.
Eu (ridicand din sprancene): - A, si cat mai are pana in Dubai? (drumul din Abu Dhabi pana in Dubai dureaza cam o ora si jumatate, in conditii de trafic normal si viteza legala)?
Ea: - Am vorbit cu el, e in drum spre Dubai, in cateva minute ar trebui sa fie aici.
M-am asezat si cele cateva minute s-au facut 25. Ma uitam la ceasul de pe perete si simteam cum rabdarea se scurge odata cu minutele. La capatul celor 25 de minute m-am ridicat si am plecat, dupa ce am rugat-o pe secretara sa-i transmita sefului ca profesionalismul si respectul ar trebui sa functioneze in ambele sensuri.
Sotul meu mi-a reprosat ca nu am stat sa-l astept. Dar eu consider ca un astfel de om nu este suficient de serios si nu-si respecta angajatii si nu vreau sa am de-a face cu asemenea sefi.
Inca n-a venit vremea sa-mi schimb slujba, asa ca mai incerc.

Nu esti suficient de bolnava ca sa-ti dau concediu medical

De cateva zile imi dadea tarcoale o raceala afurisita si ieri m-a doborat. N-am dormit ca lumea, nu puteam respira, ma durea gatul, in fine, simptome obisunite pentru o raceala zdravana. Ieri dimineata ma trezesc cu capul cat banita, ametita de nu puteam sta in picioare si decid sa nu ma duc la lucru, sa ma duc la doctor. Boooooooon, trimit sms sefilor ca nu pot sa merg la birou si astept sa se deschida clinica din blocul vecin.
La ora 9 fix ma infiintez la receptie si le spun ca vreau sa vad un medic generalist. Imi fac inregistrarea, primesc primul bon pe ziua de ieri si ma ia o tanti in primire sa-mi ia temperatura si tensiunea. Duce hartiile in cabinetul doctorului si dupa aia imi striga numarul prin interfon. Intru in cabinet, ma priveste nenea doctor indian cu un dispret suveran, si ma pune sa iau loc.
El:- Care e problema?
Eu:- Ma doare capul, sunt ametita, si am nasul infundat si-mi curge ca robinetul.
El se preface ca ma consulta (plimba stetoscopul de 2 ori peste tricoul meu), apoi: - Ai tensiunea normala, capul te doare din cauza racelii (wow, cata intelepciune si ce cunostinte profunde de medicina. Stiu ca o tensiune prea mare sau prea mica poate da dureri de cap, dar eu mi-am luat tensiunea cu 2 zile inainte si niciodata in viata mea nu am avut probleme si-n starea in care eram ar fi fost si de mirare sa nu ma doara capul). Ia medicamentele astea si o sa fii bine.
Eu:- Concediu medical pe azi si maine imi dati?
El:- Nu. Avem reguli care nu ne permit sa dam concediu medical pentru nimicuri. Dar ia pastilele astea si o sa fii bine.
Eu:- Nu ma lasa sefa sa ma duc la birou in starea asta.
El: - No problem!
WTF? Adica eu ma simt de parca m-a lovit trenu', abia vorbesc, abia stau pe picioare si el considera ca nu sunt suficient de bolnava ca sa-mi dea concediu medical. Nu conteaza ca pe mine nu ma lasa sefa sa ma duc la lucru in starea asta, nu conteaza ca lucrez intr-un birou cu 20 de oameni care se pot imbolnavi si-si pot imbolnavi la randul lor familiile si prietenii, el nu-mi poate da concediu medical.
Am plecat de la el uimita si cu reteta in mana m-am dus la farmacia de-alaturi. Si-i dau reteta la nenea farmacistul (tot indian) care se pune sa caute medicamentele. Mi le aduce si-l intreb:
- Asta ce e? (O chestie de 400 mg, din care trebuia sa iau una pe zi)
El: - Antibiotice.
Eu:- Nu iau asa ceva, nu pentru ce am eu acum.
Alta chestie care nu mi-a inspirat incredere: Asta ce este?
El:- Ceva impotriva alergiilor.
Eu:- Nu sunt alergica la nimic, nu iau asa ceva. Nu vitamina C, nu antigripale, nu inhalant.
Si pana la urma am plecat fara medicamente. M-am dus la Carrefour, am luat 2 kg de portocale si 1 kg de kiwi si ieri toata ziua m-am tratat cu ceapa, usturoi, portocale, kiwi si Panadol cold and flue. Nu cu antibioticele lui peste. Si ma simt mai bine decat ieri dimineata.
Si-uite-asa ieri am decis sa nu mai vobesc niciodata de rau medicii romani, care oricat de slabi ar fi sunt muuuuuuuult mai buni decat specimenul pe care l-am intalnit eu ieri.

Eid Mubarak!

Astazi e ultima zi de Ramadan, ultima zi de post pentru musulmani. Maine incepe celebrarea Eid-ului, sarbatoare ce marcheaza sfarsitul postului. Din pacate parca acum se conduce mai aiurea ca oricand si se produc o gramada de accidente, de aia mi-e si groaza sa iesim undeva cu masina. Asa ca probabil ca vom sta acasa, sau vom merge pe la socri (socrul si cumnatii sunt musulmani).
Anul asta, dat fiind ca Eid-ul este vineri, nu avem zile libere extra, caci guvernul a decretat ca firmelor private le sunt suficiente cele 2 zile de week-end, pe cand angajatilor de la banci si de la stat (care oricum au lucrat program foarte redus si cu incetinitorul tot Ramadanul) le sunt necesare 5 zile libere. Deh, asta este.
Iar de duminica vom reveni la programul normal de lucru, de la 9 la 6, ca s-a terminat cu hibernarea si lancezeala de peste vara.
Oricum, Eid Mubarak (Sarbatoare binecuvantata!) tuturor.

La spital

Acuma o saptamana, in ajunul Sf. Marii, colegu a luat o tranta in bucatarie si s-a ales cu 2 oase rupte (metacarpian 4 si 5, palma stanga). A incercat el sa ignore pe moment, dar duminica dimineata, cand am vazut ca e umflata mana cat o gogoasa, ne-am infiintat la urgente. La Rashid Hospital, spital de stat, care are cel mai mare si mai bun centru pentru traume din Dubai. Am pierdut ceva vreme pe holuri, ca erau alte urgente prioritare, dar in cele din urma l-a luat un doctor in primire. Dupa un antitetanos (era pielea perforata) si o injectie cu voltaren, l-a trimis la radiogafie si un ortoped ne-a dat verdictul: trebuie operat, ca oasele sunt deplasate si ar ramane mana deformata. I-au pus ghips si am plecat, urmand sa facem rost de bani (trebuie platit cash si apoi deconteaza asigurarea) si sa ne intoarcem pentru operatie in maxim o saptamana.
Intre timp am mai cerut o parere, si al doilea medic ne-a spus acelasi lucru. Ca trebuie operat. Asa ca miercuri dimineata domnul sot s-a prezentat la spital pentru internare. L-au internat, l-au bagat intr-o rezerva la "short stay" (max. 5 zile) si l-au anuntat ca joi il opereaza. Miercuri dupa-masa de la servici m-am dus la el si a primit permisiune sa iasa cateva ore, asa ca am plecat si ne-am dus intr-un mall din apropiere. Am vazut "Sorcerer's apprentice", apoi am mancat si ne-am intors la spital.
Joi dimineata a inceput calvarul. Asistentele il anuntasera ca-l vor opera in cursul zilei, fara sa-i dea o ora anume, nu l-au lasat sa manance si sa bea si l-au tinut pe dextroza perfuzie toata ziua. Toata ziua de joi am stat amandoi cu nervii intinsi, ca la ora 6 seara inca nu stiau la ce ora va intra in operatie, ii era foame, ii era sete, era stresat, stiam ca vine week-endul (vineri-sambata) si atunci operatia ar fi fost numai duminica. La 6 jumate ne-au spus ca s-ar putea sa-l ia pe la 8, dupa iftar. Si intr-adevar la 8 fara ceva au venit si l-au dus la sala de operatie. Operatia nu a durat mult, a fost cu anestezie locala, si la 9.30 era inapoi in camera, si s-a apucat de cersit de mancare, ca ce-i adusesera la cina am mancat eu jumatate, iar restul au luat din rezerva cat a fost in operatie. Pe la 10 m-a sunat sa-mi spuna ca vineri ii dau drumul acasa. In noaptea aia am dormit si eu linistita, stiam ca tot ce a depins de noi facusem, stiam ca e relativ bine.
Vineri m-am dus sa-l iau acasa. Ne-a costat distractia putin peste 2000 usd. Am plecat, ne-am oprit la mall sa facem cumparaturile saptamanale si apoi acasa. Intre timp mana colegului s-a dezmortit de tot si a inceput sa se strambe de durere. Vineri dupa-masa, de la 2 pana la 11 cand s-a culcat a inghitit vreo 4 brufenuri, desi doctorul a spus 2 pe zi.
Acuma e ok, zice ca nu-l mai doare, nu mai ia pastile. Trebuie sa mearga tot la 3 zile sa-i schimbe pansamentul, la control la spital peste 2 saptamani si sa speram ca totul va fi bine si nu vor fi probleme.
Pe cat de neplacuta a fost sederea in spital, nu am putut sa nu remarcam asistentele amabile, saritoare si dragute (desi au salarii destul de mici), curatenia, mancarea buna si consistenta si serviciile de buna calitate. Si toate astea fara sa dam un cent spaga. La plecare doar, le-am lasat asistentelor o cutie de bomboane, si nici pe aia n-au vrut sa o ia.
Cred ca cea mai neplacuta chestie a fost chemarea la rugaciunea musulmana, chemare difuzata de 5 ori pe zi prin boxele de pe coridoare, prima in jurul orei 4 dimineata, cand e somnul mai dulce, si ultima pe la 9 seara.

Viva Espana!

Duminica Spania a devenit campioana mondiala la fotbal. Si pentru ca seful meu e spaniol, toata saptamana am stat de capul lui ca trebuie sa faca cinste. Si ce moment mai bun decat sedinta saptamanala de joi de la birou? Asa ca pentru azi dragul de sef a comandat un tort si sampanie. Yey! Cu ceva peripetii: tortul nu a fost gata la ora convenita cu laboratorul asa ca a intarziat cam o ora, timp in care fiecare coleg l-a intrebat de cel putin 5 ori unde e tortul (si am fost vreo 20 de oameni la sedinta) si toata a lumea i-a luat peste picior eficienta si calitatile de organizator. Pana la urma a venit, am facut poze, si am cantat Ole, ole, ole, ole! Interesant a fost ca pe tort a pus un colaj de fotografii: nationala de fotbal a Spaniei cu trofeul, caracatita care "prezice" victoria spaniolilor, si 2 fotografii de pe teren, dupa ce au dat golul si cand s-a terminat meciul. Cum nimeni de la birou nu a mai vazut asa ceva pana acum, a fost de mare efect.
Viva, Espana y gracias, jefe! (Seful e cel cu sampania in mana).

Apus de soare

Zilele trecute, mergand spre casa, asta vedeam in oglinda din dreapta:

Shrek 4

Ieri am fost sa vedem Shrek 4. In IMAX. Filmul in sine nu m-a impresionat in mod deosebit, poate si pentru ca eu personal nu agreez N continuari la un film de succes.
In schimb, IMAX a fost o experienta in sine. Ecranul urias, calitatea foarte buna a imaginii m-au impresionat. Totusi, dupa vreo 30 de minute de film a trebuit sa-mi dau ochelarii jos, ca ma durea capul infiorator si ma luase ameteala si aveam senzatia ca mi se face rau. Asa ca mai bine de jumatate din film l-am vazut fara ochelari. Am zis ca mai dau o singura sansa filmelor 3D, dupa Avatar si Shrek vazute de la jumatatea salii si care mi-au dat dureri de cap. Data viitoare iau bilete pe ultimul rand si daca tot mi-e rau, renunt definitiv la filmele 3D.
O bila alba pentru calitatea serviciilor: am luat biletele pe internet si pentru ca site-ul nu era foarte clar si explicit nu am luat la IMAX. Cand am descoperit ca luasem la 3D normal, ne-am dus sa le schimbam, iar fata de la ghiseu ne-a spus ca nu ne poate returna diferenta (biletele luate de noi erau ceva mai scumpe decat IMAX-ul). Totusi, la cateva minute dupa ce am intrat in sala, a venit si ne-a adus restul.

Mi-am amanat vacanta

Pe cat de tare s-a bucurat mama cand l-a primit pe Ken, pe atat de tare o sa se intristeze cand o sa-i spun ca vara asta nu pot sa merg acasa. Desi, conform contractului, am dreptul la bilet de avion platit de firma, desi am aproape 2 luni de vacanta care ar trebui platite de firma, nu se poate. Anul asta firma nu are bani sa-mi plateasca biletul de avion si vacanta. Sefa mi-a zis ca daca vreau, pot sa ma duc in concediu fara plata. Dar nu pot sa stau atata timp fara bani si sa platesc si biletul de avion. Asa ca vacanta mea e amanata pe termen nedefinit, pana cand situatia firmei se imbunatateste.

"Pure New Zeeland mince beef" amestecata cu seu de oaie

Aseara am facut musca de cartofi cu carne tocata. Am cumparat carnea tocata de la Carrefour, ca nu am masina de tocat, si nu-mi place cum se toaca la robot. Am pus ceapa la calit, am adaugat carnea tocata apoi niste suc de rosii, sare, piper si cimbru si am lasat sa scada un pic. Ma uit in cratita dupa vreo 5 minute si vad ca inota in grasime. Zic: de unde naiba, ca am luat carne de vita si nu am amestecat-o cu nimic. Intamplator trec cu nasul prin aburii ce ieseau din cratita si simt un iz de carne de miel. Zic: mi se pare, sunt obsedata, nu are de unde sa fie. In fine, rastorn intr-o sita, sa se scurga grasimea, montez musacaua si dau la cuptor. Si bag in gura o farama de carne ce picase pe masa. Si simt gust de miel iara. Si ma apuca bazdacii. Ca nu e prima data cand iau carne tocata de la Carrefour si, desi pe eticheta scrie clar si limpede Pure beef, e amestecata cu carne de miel sau cu seu de oaie. Probabil desteptii de macelari de la Carrefour nu curata masina de tocat dupa ce toaca miel sau oaie sau dupa ce fac kofta (carnea de kofta de aici se amesteca cu seu de oaie). Si data viitoare cand ajung in Carrefour o sa fac o plangere oficiala, ca m-am saturat sa tot iau carne tocata pe care scrie vita, la pret de vita (mai mare decat mielul) si sa nu pot sa o mananc. Noroc ca sotul mananca miel fara probleme.

Sunt "blonda"

Saptamana trecuta mi-am dus telefonul la reparat. Se inchidea de nebun tot timpul si ma exaspera. Asa ca l-am dus la service. E inca in garantie, asa ca reparatia era gratuita, iar cei de la service mi-au dat un telefon de la ei, cat s-au ocupat de al meu. Booooon. Si vreau la un moment dat sa sun o prietena. Si caut numarul in mobil si....... pauza, lista mea de contacte arata 0 (zero) contacte. In prima faza m-am intrebat ce naiba s-a intamplat cu toate contactele mele. Nu aveam foarte multe, dar aveam numerele alor mei din tara, ale nasilor, ale unor prieteni apropiati. Si-mi pica fisa ca toate contactele fusesera salvate in memoria celuilalt telefon, iar eu blonda cum sunt (desi sunt bruneta, uneori ma minunez si eu cat de ametita pot fi), nu le-am copiat pe sim card. Iar la service mi-au sters absolut tot din el. Asa ca iar am ramas fara numere de telefon. Dar de data asta o sa-mi scriu toate numerele in agenda, old fashion, si sper sa nu pierd agenda.

Cu bani / fara bani

Ma duc ieri sa scot bani de la un bancomat Standard Chartered, au avand contul la o alta banca. Trag un zambet la camera si incep procesul. Dupa ce dau eu toate datele cerute, imi apare pe ecran ca tranzactia mea e in procesare si ca trebuie sa astept. Ok, astept. Si-mi returneaza masinaria cardul, pe ecran imi apar mesajele publicitare initiale si aud: "multumim ca ati apelat la serviciile noastre. La revedere." Si zic: "bine, bine, dar banii mei unde sunt?" Putin contrariata, ma duc la alt bancomat si vreau sa scot aceeasi suma si, surpriza: fonduri insuficiente, desi eu stiam sigur ca trebuie sa fie bani in cont. Pun mana pe telefon si sun la banca, sa vad ce s-a intamplat. Si-mi spune tipul de la banca toate tranzactiile efectuate ieri si ce suma a ramas in cont dupa fiecare tranzactie. Totul era ok, pana la banii scosi de la bancomatul SC. Ii spun aluia ca de fapt eu nu am primit nici un ban de la bancomatul respectiv, nici chitanta, nici nimic. Dupa reactia lui ("Reteaua a debitat banii din contul dvs, dar nu-i nici o problema, completam un formular de disputa si o sa va primiti banii inapoi in maxim 2 saptamani") cred ca nu am fost primul client care s-a plans de asa ceva.
Acuma stau eu si ma gandesc: daca cei de la SC o sa spuna ca eu vorbesc aiurea si o sa refuze sa-mi returneze banii? N-am altceva de facut decat sa stau si sa astept, sa vad ce o sa se intample.

Edit: duminica, 3 mai, mi-am primit banii inapoi.

Avem aragaz

Joi seara in sfarsit am luat aragaz.
Am mai avut o tentativa cu o saptamana in urma, cand ne-am dus la magazin, am vazut, ne-a placut un model cu rotisor, l-am platit cash si am asteptat sa fie livrat acasa duminica. Duminica asteptam noi telefon toata ziua si catre dupa-masa pun si sun eu sa intreb care e problema. Imi spun ca va fi livrat luni. Luni ma suna importatorul si-mi spune ca au un container in port si nu sunt gata formalitatile. Dupa alte cateva telefoane si amenintari ca fac plangere la sefii cei mari, mi s-a spus ca aragazul meu va fi livrat marti dupa-masa. Marti se duce sotul acasa mai devreme, eu incep sa caut retete pentru cuptor, bucuroasa nevoie mare. Si ma suna sotul la un moment dat: "Am o veste proasta. Astia ne-au adus alt model de aragaz, fara rotisor si mai scump. Si l-am refuzat si acuma sunt la magazin, sa vedem ce se poate face." M-am dezumflat ca un balon. Dupa inca vreo doua zile de parlamentari ne-au dat banii inapoi.
Si joi seara, in drum spre casa il rog pe colegul sa opreasca la Auchan, care e chiar langa noi. Si intru eu fuguta si aragazul nostru era acolo, pe stoc, si mai ieftin decat in celalalt magazin. Uraaaaaaaaaaaa! L-am luat, l-am instalat, si i sfarsit suntem si noi in randul lumii, cu bucataria utilata asa cum trebuie.

Below si bellow

bellow: to shout in a loud voice
below: in a lower position (than), under
Sursa: Cambridge Advanced Learner Dictionary.
Tocmai am avut o discutie in contradictoriu cu doi sefi pe marginea acestor cuvinte.
Seful meu direct a venit la mine dupa sedinta departamentala de dimineata sa-mi spuna ca in sintagma "price below AED 1,000" am facut o greseala si ca trebuia sa scriu "bellow". Mi-am tinut gura si am deschis dictionarul mentionat mai sus (il am ca soft copy pe desktop). Si am constatat ca nu facusem nici o greseala si ca folosisem cuvantul corect. L-am chemat pe domnul sef (spaniol de la mama lui) la masa mea si i-am aratat ce spunea sfantul dictionar. Si pentru ca a continuat sa comenteze l-am intrebat: "crezi ca esti mai bun la engleza decat dictionarul Cambridge?" El: "A, asta nu". Eu: "Good" si mi-am vazut de treaba.
Dupa cateva minute am plecat de la masa mea si l-am vazut pe seful meu direct discutand cu celalalt istet. Istetul incerca sa-l convinga pe asta ca de fapt trebuia folosit "bellow" si nu "below". Am intrat in biroul istetului si i-am spus ca dictionarul imi da ca varianta corecta pe cea folosita de mine. Incerca sa ma convinga si pe mine ca nu e adevarat si atunci m-am enervat si i-am spus: "Robert, atata timp cat dictionarul imi spune ca e corect below, eu asta o sa folosesc, indiferent care e parerea ta" si m-am intors si am plecat.
Ok, a fost nepoliticos din partea mea sa plec asa, dar ma calcase pe nervi.
Ei bine, dupa vreo ora, istetul a trecut prin fata mea si si-a cerut scuze ca a tipat la mine, eu mi-am cerut scuze ca i-am intors spatele si i-am aratat si lui ce spune dictionarul. Mi-a dat dreptate si acuma suntem prieteni din nou.

Pastele in Dubai

Si anul acesta ambasada si consulatul, cu sprijinul comunitatii romanesti de aici, au adus un preot, insotit de un diacon, ca sa tina slujbele din perioada sarbatorilor. A tinut slujbele din Saptamana Mare (Deniile), a tinut slujba de Inviere si Liturghia de dupa, a spovedit, a impartasit, a sfintit case, a botezat, a cununat, a facut pomeniri.
Din motive de transport (nu conduc si consulatul e foarte departe de casa), m-am dus numai la Denia Prohodului si la Inviere. Am cantat Prohodul impreuna cu preotul si cei cativa romani veniti la consulat pentru aceasta slujba. Abia ce-mi recapatasem vocea dupa o infectie urata, ca mi-am pierdut-o din nou.
La Inviere, in schimb, curtea consulatului s-a dovedit a fi neincapatoare. Au venit romani din toate emiratele, unii de la 150-200 km departare, a venit ambasadorul si membri ai corpului diplomatic, ca sa ia lumina si sa cante Hristos a inviat!
Slujba m-a emotionat, ca de fiecare data cand particip, dar am observat si aici ca lumea vine la Inviere ca sa-si admire toaletele, sa mai schimbe o vorba, sa se puna la curent cu ultimele barfe. Asta nu mi-a placut. Mi-a parut rau ca n-am avut o lumanare ca lumea, sa pot sa duc acasa lumina de la Inviere.
Fetele inimoase care s-au ocupat de organizare si de programul preotului au pregatit si o gustare dupa Liturghie, cu oua rosii, drob, friptura de miel, pasca si cozonac.
Eu am vopsit oua si am pregatit ceva bunatati, fara miel (nu suport nici macar mirosul mielului). A fost aproape ca acasa.

Hristos a inviat!

Hristos a inviat!
Am avut o zi de Paste placuta, poate cea mai placuta de cand sunt aici.
S-au intamplat lucruri bune, cand imi cam pierdusem speranta, lucruri care m-au facut sa-mi recapat increderea in Dumnezeu.
Am cunoscut-o pe Rita, o romanca draguta, saritoare, amabila si vesela, datorita careia am ajuns sambata seara la Slujba de Inviere de la Consulatul General al Romaniei din Dubai. Multumesc, Rita.
Chiar daca suntem departe de casa, am incercat sa ne reamintim de traditiile de acasa. Am pregatit masa asa cum face tata in ziua de Paste de cand il stiu eu, am ciocnit oua rosii, am mancat, am baut, am ascultat muzica romaneasca si ne-am simtit bine. Pentru o zi ne-planificata, ne-pregatita, ne-nimic, a iesit foarte bine.

Cu bicicleta, fara bicicleta

Am citit azi in ziar o chestie care m-a amuzat: autoritatea pentru transport si drumuri incurajeaza rezidentii sa foloseasca bicicleta pentru deplasare pe distante scurte (au inceput sa construiasca piste pentru biciclete si locuri de parcare). Vor sa descongestioneze traficul, vor sa reduca emisiile carbon, in teorie toate bune si frumoase. Pe partea cealalta, vine politia si confisca bicicletele, cica pentru siguranta acelorasi rezidenti.
Acuma, daca stau stramb si judec drept, cei de la drumuri au cam pus carul inaintea boilor. Adica, ar fi trebuit sa termine intai toate pistele pentru biciclisiti si sa le dea in folosinta si apoi sa inceapa campania pro-bicicleta. Politia, in schimb, are dreptate, caci majoritatea biciclistilor sunt cu capu-n traista, nu se uita pe unde merg si ce e in jurul lor, circula pe contrasens si ai toate sansele sa te trezesti cu unul pe capota si nu e bine nici pentru tine nici pentru el.
Oricum, parerea mea este ca autoritatile ar trebui mai intai sa se puna de acord asupra unor lucruri, si apoi sa le dea publicitatii, ca sa nu incetoseze si mai tare creierele deja incetosate ale rezidentilor.

Ne-am mutat (2)

Cu masina de spalat am avut mari dureri de cap. Nu se potrivea in lacasul destinat ei. Si nu am luat vreun avion de masina de spalat, mare sau inalta, ci una normala cu latimea standard de 60 cm. Dar dobitocul de proiectant / constructor ce s-a gandit: masinile de spalat au latimea de 60 cm asa ca un spatiu de 60 cm e suficient. Ce n-a socotit el e ca pereti se mai pune si faianta si ca usile au si tocuri care mananca din acesti 60 cm de spatiu. Asa ca spatiul ramas este undeva la 57-58 cm, prea mic pentru masina de spalat. Si ne-am chinuit vreo ora, am dat jos tocul usii, apoi am dat jos faianta, apoi am scos sertarele de la dulap si cu greu am reusit sa punem masina de spalat la locul ei, lipita intr-o parte de perete (si probabil zgariata toata) si in cealalta de dulapul cu sertare.
Pisicile s-au obisnuit cat de cat cu casa cea noua si sunt foarte fericite ca si-au gasit locuri la inaltime: pe dulapurile suspendate din bucatarie. Aseara gateam si ele stateau si ma priveau de sus si mai trageau cate un "miau" din cand in cand, sa stiu ca sunt supravegheata indeaproape.
In mare am aranjat cam tot ce se putea, mai avem de pus perdele (sper azi sau maine) si de cumparat una alta, dar cumparaturile mai pot astepta.

Ne-am mutat (1)

In sfarsit ne-am mutat.
S-au adunat pana la urma 5 sacose uriase de rafie, vreo 7 cutii si nenumarate alte sacose mai mici. S-a umplut la pana la refuz un camion de 5 tone. Inca stau si ma intreb unde au incaput toate alea in garsoniera noastra.
Oricum, am descoperit haine pe care si uitasem ca le am, am descoperit o gramada de fuste si pantaloni care nu ma mai incapeau, dar stateau si ocupau locul in dulap degeaba. Am dat tot la gunoi.
M-am certat iar cu sotul ca insista sa pastreze o gramada de vechituri (X-Box si playstation vechi, un DVD-player portabil pe care nu-l mai foloseste, zeci de metri de cabluri, o colectie de peste o suta de casete video cu filme copiate de el cu ani in urma). Degeaba insist eu ca ocupa spatiul fara rost, nu vrea sa le arunce / doneze si pace buna.
Mi-am gasit pisicuta Maneki Neko, ascunsa bine intr-o cutie de cand am gasit-o in receptia unde lucram si am luat-o fara sa stiu ce rol are, si mi-am zis ca daca tot o am, de ce sa n-o tin in casa, la vedere, ca de pierdut cred ca n-am ce pierde.
Pisicile mele, saracele au fost super-stresate. Nu le place nicicum schimbarea. Joi cand le-am eliberat din transporter s-au ascuns in baia mare, una in piciorul chiuvetei, cealalta in spatele toaletei. N-au mai iesit de acolo toata ziua. Nu le-a trebuit nici mancare, nici apa, nici nisip. Iar seara au inceput sa se agite, sa alerge de colo-colo si sa planga. Si asa au tinut-o toata noaptea, asa ca eu am dormit pe apucate, in timp ce sotul sforaia de mama focului. Ce-l mai invidiez pentru somnul greu!

Maine ne mutam

Maine ne mutam, intr-un apartament mai mare, mai aproape de serviciu. Apartament pe care ni la pus firma la dispozitie, pentru ca, din lipsa de bani, luna asta mi-a dat mai putin de jumatate din salariu.
Aseara am inceput sa impachetez. Si uitandu-ma la cele 3 sacose uriase de rafie, cele 2 cutii pline si inca vreo cateva sacose mai mici si la lucrurile inca ramase prin dulapuri, m-am minunat si m-am intrebat unde naiba au incaput toate chestiile alea intr-o garsoniera de 40 mp, fara nici un spatiu de depozitare si fara balcon.
Diseara continuam sa impachetam si sunt curioasa cate sacose si cutii se vor aduna pana la urma. Noroc ca nu avem prea multa mobila, si nici foarte voluminoasa, doar patul, 2 masute Tv si niste rafturi pentru carti. Sper sa incapa toate in pick-up si sa nu fie nevoie de mai multe drumuri.