D'ale piticozaurei

Piticozaura mea, pe care deja o cunoasteti, a mai facut aseara una nefacuta.
Am aprins in dormitor 2 lumanari parfumate. Si am vazut ca pitica mea era fascinata de flacarile lor. Un timp s-a invartit pe langa ele, s-a sucit, a incercat sa le miroase, s-a mai odihnit, apoi a luat-o de la capat. A tinut-o asa vreo 20 de minute. Eu in timpul asta faceam integrame, dar cu un ochi eram la ea. Si o vad ca la un moment dat incepe si da cu lăbuta pe langa flacara. Am crezut ca o sa simta caldura si o sa se potoleasca, da' de unde. Atata a dat cu labuta peste flacara lumanarii, pana am vazut ca ii era labuta neagra. Reusise sa-si parleasca parul care ii iesea dintre degete. I-am verificat pernutele, sa nu aiba arsuri, apoi am lasat-o in pace. Si am vazut ca s-a potolit, dar nu s-a miscat de langa lumanari pana nu le-am stins.
Bineinteles ca dupa isprava asta mirosea la mine in dormitor de parca parlisem un purcel si a trebuit sa tinem geamul deschis vreo jumatate de ora, ca sa scapam de miros.
Din pacate telefonul colegului era descarcat si n-am putut sa-i fac poze.

Nu esti suficient de bolnava ca sa-ti dau concediu medical

De cateva zile imi dadea tarcoale o raceala afurisita si ieri m-a doborat. N-am dormit ca lumea, nu puteam respira, ma durea gatul, in fine, simptome obisunite pentru o raceala zdravana. Ieri dimineata ma trezesc cu capul cat banita, ametita de nu puteam sta in picioare si decid sa nu ma duc la lucru, sa ma duc la doctor. Boooooooon, trimit sms sefilor ca nu pot sa merg la birou si astept sa se deschida clinica din blocul vecin.
La ora 9 fix ma infiintez la receptie si le spun ca vreau sa vad un medic generalist. Imi fac inregistrarea, primesc primul bon pe ziua de ieri si ma ia o tanti in primire sa-mi ia temperatura si tensiunea. Duce hartiile in cabinetul doctorului si dupa aia imi striga numarul prin interfon. Intru in cabinet, ma priveste nenea doctor indian cu un dispret suveran, si ma pune sa iau loc.
El:- Care e problema?
Eu:- Ma doare capul, sunt ametita, si am nasul infundat si-mi curge ca robinetul.
El se preface ca ma consulta (plimba stetoscopul de 2 ori peste tricoul meu), apoi: - Ai tensiunea normala, capul te doare din cauza racelii (wow, cata intelepciune si ce cunostinte profunde de medicina. Stiu ca o tensiune prea mare sau prea mica poate da dureri de cap, dar eu mi-am luat tensiunea cu 2 zile inainte si niciodata in viata mea nu am avut probleme si-n starea in care eram ar fi fost si de mirare sa nu ma doara capul). Ia medicamentele astea si o sa fii bine.
Eu:- Concediu medical pe azi si maine imi dati?
El:- Nu. Avem reguli care nu ne permit sa dam concediu medical pentru nimicuri. Dar ia pastilele astea si o sa fii bine.
Eu:- Nu ma lasa sefa sa ma duc la birou in starea asta.
El: - No problem!
WTF? Adica eu ma simt de parca m-a lovit trenu', abia vorbesc, abia stau pe picioare si el considera ca nu sunt suficient de bolnava ca sa-mi dea concediu medical. Nu conteaza ca pe mine nu ma lasa sefa sa ma duc la lucru in starea asta, nu conteaza ca lucrez intr-un birou cu 20 de oameni care se pot imbolnavi si-si pot imbolnavi la randul lor familiile si prietenii, el nu-mi poate da concediu medical.
Am plecat de la el uimita si cu reteta in mana m-am dus la farmacia de-alaturi. Si-i dau reteta la nenea farmacistul (tot indian) care se pune sa caute medicamentele. Mi le aduce si-l intreb:
- Asta ce e? (O chestie de 400 mg, din care trebuia sa iau una pe zi)
El: - Antibiotice.
Eu:- Nu iau asa ceva, nu pentru ce am eu acum.
Alta chestie care nu mi-a inspirat incredere: Asta ce este?
El:- Ceva impotriva alergiilor.
Eu:- Nu sunt alergica la nimic, nu iau asa ceva. Nu vitamina C, nu antigripale, nu inhalant.
Si pana la urma am plecat fara medicamente. M-am dus la Carrefour, am luat 2 kg de portocale si 1 kg de kiwi si ieri toata ziua m-am tratat cu ceapa, usturoi, portocale, kiwi si Panadol cold and flue. Nu cu antibioticele lui peste. Si ma simt mai bine decat ieri dimineata.
Si-uite-asa ieri am decis sa nu mai vobesc niciodata de rau medicii romani, care oricat de slabi ar fi sunt muuuuuuuult mai buni decat specimenul pe care l-am intalnit eu ieri.

Eid Mubarak!

Astazi e ultima zi de Ramadan, ultima zi de post pentru musulmani. Maine incepe celebrarea Eid-ului, sarbatoare ce marcheaza sfarsitul postului. Din pacate parca acum se conduce mai aiurea ca oricand si se produc o gramada de accidente, de aia mi-e si groaza sa iesim undeva cu masina. Asa ca probabil ca vom sta acasa, sau vom merge pe la socri (socrul si cumnatii sunt musulmani).
Anul asta, dat fiind ca Eid-ul este vineri, nu avem zile libere extra, caci guvernul a decretat ca firmelor private le sunt suficiente cele 2 zile de week-end, pe cand angajatilor de la banci si de la stat (care oricum au lucrat program foarte redus si cu incetinitorul tot Ramadanul) le sunt necesare 5 zile libere. Deh, asta este.
Iar de duminica vom reveni la programul normal de lucru, de la 9 la 6, ca s-a terminat cu hibernarea si lancezeala de peste vara.
Oricum, Eid Mubarak (Sarbatoare binecuvantata!) tuturor.

La spital

Acuma o saptamana, in ajunul Sf. Marii, colegu a luat o tranta in bucatarie si s-a ales cu 2 oase rupte (metacarpian 4 si 5, palma stanga). A incercat el sa ignore pe moment, dar duminica dimineata, cand am vazut ca e umflata mana cat o gogoasa, ne-am infiintat la urgente. La Rashid Hospital, spital de stat, care are cel mai mare si mai bun centru pentru traume din Dubai. Am pierdut ceva vreme pe holuri, ca erau alte urgente prioritare, dar in cele din urma l-a luat un doctor in primire. Dupa un antitetanos (era pielea perforata) si o injectie cu voltaren, l-a trimis la radiogafie si un ortoped ne-a dat verdictul: trebuie operat, ca oasele sunt deplasate si ar ramane mana deformata. I-au pus ghips si am plecat, urmand sa facem rost de bani (trebuie platit cash si apoi deconteaza asigurarea) si sa ne intoarcem pentru operatie in maxim o saptamana.
Intre timp am mai cerut o parere, si al doilea medic ne-a spus acelasi lucru. Ca trebuie operat. Asa ca miercuri dimineata domnul sot s-a prezentat la spital pentru internare. L-au internat, l-au bagat intr-o rezerva la "short stay" (max. 5 zile) si l-au anuntat ca joi il opereaza. Miercuri dupa-masa de la servici m-am dus la el si a primit permisiune sa iasa cateva ore, asa ca am plecat si ne-am dus intr-un mall din apropiere. Am vazut "Sorcerer's apprentice", apoi am mancat si ne-am intors la spital.
Joi dimineata a inceput calvarul. Asistentele il anuntasera ca-l vor opera in cursul zilei, fara sa-i dea o ora anume, nu l-au lasat sa manance si sa bea si l-au tinut pe dextroza perfuzie toata ziua. Toata ziua de joi am stat amandoi cu nervii intinsi, ca la ora 6 seara inca nu stiau la ce ora va intra in operatie, ii era foame, ii era sete, era stresat, stiam ca vine week-endul (vineri-sambata) si atunci operatia ar fi fost numai duminica. La 6 jumate ne-au spus ca s-ar putea sa-l ia pe la 8, dupa iftar. Si intr-adevar la 8 fara ceva au venit si l-au dus la sala de operatie. Operatia nu a durat mult, a fost cu anestezie locala, si la 9.30 era inapoi in camera, si s-a apucat de cersit de mancare, ca ce-i adusesera la cina am mancat eu jumatate, iar restul au luat din rezerva cat a fost in operatie. Pe la 10 m-a sunat sa-mi spuna ca vineri ii dau drumul acasa. In noaptea aia am dormit si eu linistita, stiam ca tot ce a depins de noi facusem, stiam ca e relativ bine.
Vineri m-am dus sa-l iau acasa. Ne-a costat distractia putin peste 2000 usd. Am plecat, ne-am oprit la mall sa facem cumparaturile saptamanale si apoi acasa. Intre timp mana colegului s-a dezmortit de tot si a inceput sa se strambe de durere. Vineri dupa-masa, de la 2 pana la 11 cand s-a culcat a inghitit vreo 4 brufenuri, desi doctorul a spus 2 pe zi.
Acuma e ok, zice ca nu-l mai doare, nu mai ia pastile. Trebuie sa mearga tot la 3 zile sa-i schimbe pansamentul, la control la spital peste 2 saptamani si sa speram ca totul va fi bine si nu vor fi probleme.
Pe cat de neplacuta a fost sederea in spital, nu am putut sa nu remarcam asistentele amabile, saritoare si dragute (desi au salarii destul de mici), curatenia, mancarea buna si consistenta si serviciile de buna calitate. Si toate astea fara sa dam un cent spaga. La plecare doar, le-am lasat asistentelor o cutie de bomboane, si nici pe aia n-au vrut sa o ia.
Cred ca cea mai neplacuta chestie a fost chemarea la rugaciunea musulmana, chemare difuzata de 5 ori pe zi prin boxele de pe coridoare, prima in jurul orei 4 dimineata, cand e somnul mai dulce, si ultima pe la 9 seara.

Accident

Aseara am avut accident cu piticozaura. Eu voiam sa ies din dormitor, ea voia sa intre alergand. Si s-a izbit cu toata viteza de piciorul meu. A dat cu capul atat de tare, incat a ametit pe moment, am vazut ca mergea impleticit, iar aproape toata seara a stat smirna pe un scaun. Dupa ce am reusit sa ma opresc din ras, m-am speriat sa nu fi patit ceva, ca prea puternic a fost impactul. Dar nu, era ok, reactiona normal, iar dupa vreo 2 ore incepuse sa alerge dupa Nera. Cred ca ii trecuse durerea de cap.
Ea e piticozaura.

Viva Espana!

Duminica Spania a devenit campioana mondiala la fotbal. Si pentru ca seful meu e spaniol, toata saptamana am stat de capul lui ca trebuie sa faca cinste. Si ce moment mai bun decat sedinta saptamanala de joi de la birou? Asa ca pentru azi dragul de sef a comandat un tort si sampanie. Yey! Cu ceva peripetii: tortul nu a fost gata la ora convenita cu laboratorul asa ca a intarziat cam o ora, timp in care fiecare coleg l-a intrebat de cel putin 5 ori unde e tortul (si am fost vreo 20 de oameni la sedinta) si toata a lumea i-a luat peste picior eficienta si calitatile de organizator. Pana la urma a venit, am facut poze, si am cantat Ole, ole, ole, ole! Interesant a fost ca pe tort a pus un colaj de fotografii: nationala de fotbal a Spaniei cu trofeul, caracatita care "prezice" victoria spaniolilor, si 2 fotografii de pe teren, dupa ce au dat golul si cand s-a terminat meciul. Cum nimeni de la birou nu a mai vazut asa ceva pana acum, a fost de mare efect.
Viva, Espana y gracias, jefe! (Seful e cel cu sampania in mana).

Cina rustica in desert

Aseara am facut paine. Din 500 g faina, cam 300 ml apa calduta, o lingurita de drojdie uscata, o lingurita de sare si vreo 3 linguri de ulei.
Am pus faina in lighean si am facut maiaua din drojdie, 2 lingurite de faina si apa calduta. Dupa ce a crescut (vreo 5 minute) am pus-o peste faina, am pus sare si un pic de apa si am inceput sa framant. Am framantat bine, apoi am inceput sa adaug cate o lingura de ulei, cat sa dezlipesc aluatul de pe maini si de pe lighean. Am obtinut un aluat omogen si elastic, care si-a dublat volumul in 40 de minute. Nu am tavi de cozonac, asa ca am luat guguloiul de aluat si l-am pus intr-o cratita rotunda tapetata cu hartie de copt si la cuptor cu el vreo 45 de minute.
Cand a fost gata am scos painea pe un fund de lemn si am taiat-o cu cutitul. Mare prostie, ca s-a adunat si dadea impresia de aluat necopt.
A doua bucata am rupt-o cu mana, am pus langa ea niste slana afumata de la Romania, o ceapa rosie si niste palinca in cana de lut. Am mancat si mi-am adus aminte de vacantele petrecute la tara la bunici.